Utilizarea metodelor de datare absolută pentru evaluarea condițiilor de paleomediu

Introducere Scurt istoric

În linii generale, economia epocii paleolitice se bazează pe exploatarea resurselor oferite de mediul ambiant, fiind comună tuturor culturilor (civilizațiilor) create de comunitățile umane, cu diferențe zonale sau locale, uneori semnificative, determinate de mediul ecologic (climă, floră, faună, materii prime pentru cioplirea uneltelor).

Din punct de vedere cronologic și al evoluției uneltelor, paleoliticul a fost împărțit în trei perioade: inferior, mijlociu și superior, dar această schemă evolutivă este specifică îndeosebi continentului european. Între cele trei etape ale paleoliticului există deosebiri, uneori esențiale, în ceea ce privește tehnologia litică, tipologia uneltelor, materiile prime, existența unor practici funerare, a elementelor de spiritualitate, creații artistice, clima și fauna vânată pentru asigurarea existenței comunităților umane.

Ce este metoda dendrocronologică?

„dendron”-arbore

„chronos”-timp

„logos”-știintă

Dendrocronologia este știința care se ocupă cu datarea structurilor, elementelor și rămășițelor de lemn pe baza analizei inelelor anuale de creștere ale arborilor.

Cronologia - pornind din zilele de azi și mergând înapoi în trecut - cuprinde multe seturi de inele anuale ale obiectelor lemnoase (de ex. case țărănești din lemn,șarpante ale bisericilor,tablouri pictate medievale, descoperiri din lemn provenite din săpături arheologice), unde șirurile de date ale inelelor anuale se pot lega pe baza principiului suprapunerii.

De exemplu, în cazul unui stejar de 150 de ani tăiat în 2015 și a unuia de 100 de ani tăiat la mijlocul secolului 20, pe baza perioadei comune de 70-90 de ani a seriilor inelelor lor anuale se poate determina timpul relativ a celor două șiruri de date.

Astfel, cu ajutorul copacului

tăiat în 2015 se poate stabili

data tăierii arborelui mai

în vârstă.

Investigatorii arheologici

recunosc în general

două forme de cronologie :

absolută și relativă .

Domenii de utilizare

Dendroclimatologie - pentru aplicații climatice

dendroclimatologie - adică reconstrucția temperaturii în secolele trecute.

Această metodă este aplicabilă înapoi până la aproximativ 1000 de ani din prezent, având în vedere limitele intrinseci ale vârstei plantelor utilizate (dincolo de acest interval aceste studii sunt înlocuite prin studii de reconstrucție bazate pe analiza sedimentelor geologice).

Există unele îndoieli cu privire

la metoda de reconstrucție în sine bazată

pe presupusa relație liniară cauză-efect

între temperatură și inele de creștere,

având în vedere prezența a numeroase

alte variabile fizico-biologice care

influențează creșterea unei plante și care

ar face ca relația menționată să fie strict

non-standard.-liniar.

Arheologie - Pe lângă datarea absolută a descoperirilor arheologice, cealaltă aplicație importantă a dendrocronologiei în domeniul arheologic constă în posibilitatea calibrării datelor obținute cu radiocarbon , permițând corectarea erorilor legate de variația în concentrația de carbon 14 în atmosferă, care nu a fost constantă, deoarece depinde de activitatea solară care variază în timp.

Diagnostic artistic - Pentru lucrările efectuate pe lemn cu porozitate inelară (stejar, castan, frasin, ulm) dendrocronologia ajunge la o datare a suportului și a cadrului revenind la perioada de tăiere a copacului și aplicând apoi la acest capăt a două medii statistice obținute din studiul lucrărilor datate în vederea stabilirii perioadei de condimentare a lemnului înainte de prelucrarea acestuia.

În prezent se utilizează pentru măsurarea informațiilor cuprinse în inelele anuale două categorii mari de aparate.

Una dintre ele utilizează informațiile obținute pe cale optică, cu ajutorul unor macrocamere extrem de performante, cealaltă utilizând elemente ale dinamostratigrafiei, bazată pe măsurarea densității diferite a inelelor anuale, precum și a lemnului timpuriu și lemnului târziu a inelului anual.