Venezuela

Capitolul I

Informaţii generale

1. Numele oficial: Republica de Venezuela (Republica Venezuela).

2. Situarea: în NV Americii de Sud, între 1° - 12° lat. N şi 60° - 73° long. V, cu largă ieşire la Marea Caraibilor, Oceanul Atlantic, Guyana, Brazilia şi Columbia.

3. Suprafaţa: 912050 km².

4. Populaţia: (1975): 12213000 loc. (1950: 4962000; 1960: 7349000; 1970: 10399907).Densitatea este de 13,5 loc. / km.Populaţia urbană 80,6 % (1974); metişti 66 %, albi 22 %, negri 10 %, amerindieni 2 %.

5. Diviziuni administrative: 20 state = “estados” (Anzoátegui, Apure, Aragua, Barinas, Bolivar, Carabobo, Cojedes, Flacón, Guárico, Lara, Mérida, Miranda, Monagas, Nueva Esparta, Portuguesa, Sucre, Táchira, Trujillo, Yaracuy, Zulia), 1 district federal (Disticto Federal), 2 teritorii federale (Amazonas, Delta Amacuro) şi dependenţele federale (arhipelagul Los Roques).

6. Sărbătoarea naţională: 5 iulie (aniversarea proclamării independenţei - 1811).

7. Limba oficială: Spaniola; se vorbesc şi limbi amerindiene (îndeosebi caribe).

8. Moneda oficială: a fost bolivar, iar acum este euro.

9. Fus orar: GTM – 4h = O.R. – 6h.

10. Oraşe principale: Maracaibo, Valencia, Barquisimeto, Maracay, Cabimas, San Cristobal.

11. Caracas, situat la 13 km de Marea Caraibilor, la 900 – 1.000 m altitudine în valea montană cu acelaşi nume străbătută de Rio Guaire.S = 1.900 km²; 2.200.000 loc. (1975) – 1 / 5 din populuţia ţării.Diego de Losado întemeiază în 1567, pe locul unui sat al indienilor caracas oraşul numit Santiago de León de los Caracas, devenit în 1577 reşedinţa unui guvernamentor provincial.Aici este proclamată la 5.7.1811 independenţa Venezuelei a cărei capitală oraşul este desemnat.Caracas este un important centru comercial – financiar şi industrial, cu o producţie variată: montaj de autovehicule, bunuri metalice de larg consum, chimică, petrochimică, piele – încălţăminte, textile, confecţii, alimentară, etc. Principalul nod rutier al ţării către care converg mai multe căi ferate şi magistrale rutiere este legat prin cale ferată şi şosea cu portul său – La Guaira; aeroport internaţional.Caracas reprezintă una din metropolele cultural – ştiinţifice ale Americii Latine: Academia Venezuelană de Limbă (f.1882) şi alte 4 academii naţionale, peste 50 de societăţi ştiinţifice, 25 institute de cercetare ştiinţifică, 2 universităţi, 25 biblioteci, 6 mari muzee, cca. 10 teatre, etc.Caracas este un important centru turistic.

Capitolul II

Date geografice

1. Relieful.Se individualizează trei mari unităţi de relief: două regiuni înalte una cu munţi tineri, Cordillera de los Andes, în N şi V, alta cu munţi vechi, Macizo de Guayana, în S, despărţite de o întinsă câmpie (Llanos del Orinoco). Lanţul andin pătrunde pe teritoriul Venezuelei sub forma a două ramuri care înconjoară depresiunea tectoică a lacului Maracaibo: Sierra de Perija, care se îndreaptă spre NV, constituind limita cu Columbia, şi Sierra Nevada de Mérida (alt. max. din ţară în Puerto Bolivar – 5.002 m) cu direcţia NE, care, ajungând la ţărmurile Mării Caraibilor, se desfăşoară parelel cu acestea, spre E, formând Cordillera de la Costa.Deşi deţin numai 12 % din teritoriul ţării, munţii concentrează 65 % din populaţia Venezuelei şi cele mai bogate terenuri agricole ale ţării datorită climatului favorabil.Drenată de fluviul cu acelaşi nume, Câmpia Orinoco (1 / 3 din suprafaţa ţării) neaccidentată şi slab populată, reprezintă o regiune tradiţională de creştere a animalelor.În S se desfăşoară cea mai mare unitate naturală a ţării, Guayana (14 % din suprafaţa Venezuelei), sector al Podişului Guayanelor, formată din munţi vechi, erodaţi (2.810 m vârful Roraima), acoperiţi de păduri bogate şi slab populate (doar 3 % din populaţia ţării).Aici se află cea mai mare cascadă din lume, Angel (978 m) situată pe un afluent al râului Carrao (afluent al lui Caroni).

2. Clima.Predominant tropicală, cu un anotimp ploios (aprilie – octombrie) şi unul secetos.Se remarcă o diferenţiere altitudinală: până la 600 m se află “tierras calientes” (regiune de coastă, câmpia centrală şi cea mai mare parte a Guayanei), cu temperaturi medii lunare care nu coboară sub 25° C; între 600 – 2.500 m se află “tierras templadas”, regiune agricolă prin excelenţă, cu temperaturi medii anuale de 15 – 17° C şi precipitaţii abundente (peste 900 mm anual); peste 2.500 m altitudine se desfăşoară aşa numitele “paramos”- uri, stepe, cu temperaturi şi precipitaţii scăzute.

3. Hidrografia. Reţeaua hidrografică a Venezuelei (peste 1.000 de râuri) este dominată de fluviul Orinoco (2.736 km; navigabil pe 700 km), care izvorăşte din Podişul Guayanelor şi se varsă în Oceanul Atlantic printr-o deltă cu 25 braţe şi cu o suprafaţă de 25.000 km².Orinoco comunică în cursul superior cu Amazonul, prin afluentul său Casiquiare; navigabil.Cel mai important loc este Maracaibo (20.000 km², 250 m adâncime maximă), lagună cu apă dulce, situată deasupra unui mare bazin petrolier, care comunică cu Golful Venezuelei şi Marea Caraibilor printr-o strâmtoare.

4. Vegetaţia şi fauna. Mai mult de 1 / 2 din suprafaţa ţării este acoperită de pădure, îndeosebi de “selva”, pădurea tropicală umedă, veşnic verde (până la 600 m altitudine).De-a lungul fluviului Orinoco reprezintă domeniul savanei ierboase; în anumite zone mai secetoase se dezvoltă cactuşi gigantici.Fauna este foarte bogată şi variată: puma, jaguarul, şase specii de maimuţe, rozătoare (nutria, iepurele brazilian), tapirul (numai în pădurea din câmpia fluviului Orinoco), 3 specii de oposum, numeroase reptile – crocodili (caimani), broaşte, salamandre, şerpi (boa, constrictor, anaconda), o diversă lume a păsărilor (cocori, bâtlani, ibişi, raţe – între care şi guiri, o raţă foarte mică – berze).