Zona Maramureșului

Maramures - Factori naturali:

Asezat la hotarul de nord al României, în apropierea paralelei 47°55' latitudine nordica si a meridianului 23°55' longitudine estica, deci foarte aproape de centrul geometric al Europei, Maramuresul este închis de lantul muntilor vulcanici Oas - Gutâi - Tibles la sud, de lantul muntilor cristalini ai Rodnei la est, de muntii Maramuresului la nord-est, iar la nord pe o suprafata întinsa, de râul Tisa care margineste atât judetul, cât si tara.

Maramuresul este împrejmuit de dealuri, terase si lunci, vai înguste de-a lungul râurilor Iza, Mara, Cosau si Viseu, afluenti ai Tisei. Râul Tisa a constituit secole de-a rândul axa vertebrala a Maramuresului.

Muntii care ne înconjoara ating altitudinea de 1000m pâna la max. 2305 m în Vf. Pietrosul din muntii Rodnei. Tot aici se afla rezervatia naturala "Pietrosul Rodnei" înfiintata în anul 1935.

Multitudinea izvoarelor de ape minerale, utilizate atât ca surse de apa potabila, cât si pentru tratamente balneare, constituie un argument în plus privind bogatia resurselor naturale din aceasta zona. În acest cadru natural se însira precum margelele, salba de localitati situate în Maramuresul istoric.

Maramures - Scurt istoric:

Maramuresul are o istorie ale carei radacini se pierd în negurile vremii. Marturisesc despre acest lucru, seria de descoperiri arheologice din paleolitic si neolitic, dar si urmele permanentului descalecat al lui Dragos si a lui Bogdan, precum si încapatânarea si tenacitatea maramuresenilor în a-si duce dupa ei biserica, acest nucleu al credintei care i-a tinut permanent uniti, oriunde s-ar fi refugiat din fata urgiei razboiului.

Maramures - Folclor, cultura, arhitectura:

CASA: Materialul de constructie este în exclusivitate lemnul, folosit sub forma bârnelor lungi asezate în cununi orizontale. În decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din bârne rotunde, cele noi sunt construite din bârne cioplite în patru muchii.

Din punct de vedere al esentei lemnoase, exista doua subzone de arhitectura populara - subzona Mara, Cosau si Iza pâna la Bârsana, unde materialul lemnos pentru constructie este stejarul, si subzona de la Strâmtura pe Iza în sus pâna la Borsa, unde predominant folosit este lemnul de brad.

Decorul, de un mare interes artistic, al constructiilor taranesti din Maramures se caracterizeaza prin factura sa stilizata si viguros reliefata datorita tehnicii folosite: cioplirea si daltuirea în lemn a unor obiecte cum ar fi: consolele ferestrelor, ramele usilor si ferestrelor, portile mari, intrarile în grajduri, toate ornamentate cu motive scoase puternic în relief.

ACARETURILE:Casa nu poate fi înteleasa din punct de vedere al plasticii arhitecturale, fara existenta constructiilor cu caracter economic, ce o înconjoara. Acestea, împreuna cu casa, formeaza unitatea de baza a economiei taranesti.

Gospodaria trebuie înteleasa în sensul unui complex arhitectonic, al carui specific este determinat de natura mediului geografic si cu deosebire de conditiile de productie. Acestea din urma, înseamna legarea arhitecturii de ocupatiile oamenilor, de constructiile cu caracter economic sau, într-un cuvânt, de acareturi (grajdul, oborocul de fân si colejna pentru depozitat lemne), care reprezinta un indiciu sigur al surselor principale de venituri ale populatiei rurale, precum si a nivelului de trai al acesteia.

POARTA MARAMURESANA: Adevarat "arc de triumf " rustic, si-a cucerit faima prin armonia perfecta a dimensiunilor, prin respectarea proportiilor dintre partile componente si prin densa metafora a ornamentatiei.

Atasamentul locuitorilor fata de aceste valoroase constructii, cu atât de profunde traditii în arta si cultura, cât si în istoria social-politica a Maramuresului este ilustrat de faptul ca, pâna azi s-a pastrat obiceiul de a categorisi gospodariile dupa porti. Începuturile traditiei portilor si a vranitelor poate fi determinata si prin vechimea ritualului privitor la alegerea lemnului si la construirea portilor.

Poarta constituia în imaginea omului din veacurile trecute o bariera în calea raului, o bariera care delimita un alt univers, acela al casei si gospodariei, în cadrul caruia se desfasura întreaga viata familiala. Sub stalpul care leaga pragul se puneau bani, tamâie si agheazma pentru a nu se apropia ciuma si raul de orice fel. Pentru protejarea averii si a casei, în general pe stâlpul portii erau sculptati oameni - figurine antropomorfe.

Toate simbolurile si elementele de împodobire au avut initial anumite semnificatii dar, odata cu scurgerea timpului, ele au evoluat în motive decorative.