Frescele de la Pompei

Prezentare generală

Pompei este un oraș situat înn antica regiune italică Campania, la S-E de Muntele Vezuviu.

Platforma pe care este construit orașul s-a format în urma depunerii de lavă la gura de vărsare a râului Sarnus, în timpul unei erupții preistorice a vulcanului ce umbrește orașul. Erupția Vezuviului este menționată în mitologia greacă, în legenda lui Hercule, în contextul unei lupte dintre Hercule și giganți, într-un peisaj de foc.

Solinus susține că numele orașului provine de la Pompé, aluzie la pompa cu care întemeietorul orașului, Hercule, și-a sărbătorit victoriile. Cu toate acestea, Strabo afirmă că orașul a fost fondat de pelasgi.

De-a lungul timpului, datorită climei favorabile și a solului vulcanic bogat, platforma Pompeiului a fost ocupată de numeroase populații, primii locuitori fiind oscii. Grecii, urmați de etrusci, au stabilit colonii în Campania începând cu secolul al 7-lea î.Hr. Influența etruscilor a fost stopată în urma Bătăliei de la Cumae, în anul 474 î.Hr.

Prima menționare istorică a Pompeiului s-a realizat în contextul celui de-al Doilea Război Samnit, în 310 î.Hr., când romanii au debarcat în portul pompeian Sarnus și au încercat cucerirea Nuceriei. La sfârșitul războiului Campania devine o parte a conferedației romane , iar Pompei își păstrează autonomia.

La începutul secolului al 2-lea î.hr., Pompeiul se dezvoltă din punct de vedere economic datorită rolului său de depozit pentru produsele agricole aduse din Nola și Nuceria; resursele financiare bogate și inluența elenistică determină reconstruirea orașului. Forumul din Pompei devine centrul religios, politic și administrativ.

În anul 80 î.Hr. romanii transformă Pompeiul în colonie romană, Cornelia Veneria Pompeianorum și astfel începe procesul de romanizare. Liderii romani construiesc vile luxoase cu pereți pictați de-a lungul Golfului Napoli, aristocrații și membrii familiei imperiale își stabilesc reședința la Pompei, templul lui Jupiter este transformat în Capitoliu, dedicat Triadei Capitoline a lui Jupiter, Iuno și Minerva.

Erupția vulcanului Zona afectată de erupția Vezuviului- https://www.britannica.com/place/Pompeii

În anul 63 d.Hr. Pompeiul este afectat puternic din cauza unui cutremur de aproximativ 7,5 pe scara Richter. Orașul este încă în construcție când are loc distrugerea finală, 17 ani mai târziu.

Pe 24 august 79 d.Hr. are loc erupția Vezuviului în urma căreia Pompeiul este distrus, iar geografia regiunii este modificată. Pompeiul este îngropat sub un strat de 6-7 m de cenușă și piatră ponce, râul Sarno își schimbă cursul, iar coasta golfului se înalță.

Evenimentul este descris de către Plinius cel Tânăr în două scrisori trimise către istoricul Tacitus. Acest martor ocular descrie în prima scrisoare moartea unchiului său, Plinius cel Bătrân, comandantul flotei romane din Misenum, care după explozia Vezuviului își îndreaptă bărcile către Stabiae în ajutorul populația sinistrată și pentru a avea o imagine mai clară a fenomenului, însă moare din cauza gazelor toxice.

În scrisoarea a doua, Plinius, aflându-se în Misenum, oferă detalii cu privire la eveniment: “un nor negru și înfricoșător, încărcat de materie combustibilă avansa spre oraș. Unii își deplângeau propria soartă. Alții se rugau să moară.”, “oamenii își acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva ploii de piatră”, erupția a durat circa 18 ore. Afirmațiile lui Plinius cel Tânăr au fost confirmate de către cercetătorii orașelor îngropate.

La căteva zile după erupție, împăratul Titus a trimis o comisie la Campania pentru a căuta supraviețuitori și a studia pagubele. De asemenea a fost schițat un plan de reconstruire a orașelor distruse, însă nu a fost dus la împlinire,iar orașele au fost treptat uitate și acoperite cu alte așezări.