Arta gotică, elemente esențiale ale stilului gotic

Din punct de vedere spatial, goticul este fixat ca centru de iradiere in Franta, in zona parisiana unde din punct de vedere temporal goticul atestat in jurul anului 1130, dar in alte tari occidentale tehnica constructiei gotice apare mult mai tarziu, in a doua jumatate a sec. al XII-lea si in sec. al XIII-lea, alaturi de constructiile romantice, prelungite spre sfarsit de secol XII, in timp ce goticul se dezvolta intre sec. al XIII-lea si al XV-lea. Care este izvorul acestei arte? Ce intervine in conceptia artistului?

Se pare ca are loc o trecere de la simpla exprimare a ideii revelate la o compozitie complicate, artistul incearca acum sa reprezinte obiectul si forma concreta in care se manifesta creatia divina, exprimare prin care se pune in lumina mai ales puterea si capacitatea lui de redare a grandorii, prin tot ceea ce el a acumulat si se intoarce sub forma recunostintei, a jertfei creatoare. Acest fapt ne aduce in minte teoria reflectarii, expusa la inceputul lucrarii, cand am decriptat geneza termenului teorie de la θεοοραω (Theo orao) “ a vedea Zeul, Dumnezeul” sau lumina cunostiintei, ceea ce se dovedeste, acum in capacitatea spirituala si intelectuala ce a atins o cota maxima ce va continua si in perioada Renasterii, ca dupa revolutia franceza de la 1789 sa stagneze si chiar sa se micsoreze prin aparitia artei moderne, micsorata in substanta prin desacralizare si prin aceasta, in capacitatea ei de a crea emotii afective si estetice autentice.

Arta gotica in toata maretia ei, spre deosebire de cea romanica, se naste nu in ambianta monastica, ci in cea urbana, fiind socotita prima forma de manifestare a unei culture general-europene cu deschideri spre modernitate, in sensul ca tehnica artistica a goticului este progresiva, cautand sa depaseasca experientele trecutului. Daca constructia romanica, masiva, greoaie, scunda, sobra in elementele decorative, mai intunecoasa si foarte simpla in structura ei, biserica gotica are in schimb o structura complicata, cu o aparenta de dantelarie usoara si aeriana, cu interiorul bine luminat, iar tendinta ansamblului este spre o verticalitate din ce in ce mai ametitoare. O descriere usoara a unei biserici gotice presupune o lungime apreciabila, un interior cu nava centrala mult mai inalta decat navele laterale, iar fatada este adesea flancata de doua turnuri inalte, mult neterminate (Notre Dame din Paris). Intre cele doua turnuri, pe tampla sau fronton, se afla o mare rozasa (rozeta), nume provenit de la dispunerea in cerc a unor segmente in forma de petale alungite ale unei roze simbolice, iar in partea de jos a fatadei sunt trei sau cinci portaluri uriase, ca inaltime si grosime, asa incat ele sunt prevazute cu arce, acoperite cu decoratiuni. Fiecare tara are propriul stil in ceea ce priveste inaltimea, numarul de nave, de portaluri si de turnuri, datorita influentei climatului. In Franta, goticul se caracterizeaza prin numarul mare de portaluri chiar si in fatada vestica, in timp ce in Anglia acesta este unul singur si mult mai redus. Ca element nou strict al stilului gotic este bolta zidita pe incrucisare de ogive, pe armatura de nervuri in diagonala, ce trec pe sub bolta si care s-au dezvoltat din arcele frante, iar tehnica este extraordinara la “bolta in evantai”, cu nervurile foarte apropiate si toate pornesc din jumatatea superioara a coloanei. Nervurile la intervale mici, preiau in mare parte presiunea, apasarea fiind suportata de ogive, nervure, pilastri (in interior) si de contraforti si arc-butanti (in exterior). O alta caracteristica este prelungirea turnului sau turnurilor cu extremitati din ce in ce mai ascutite, forma care le-a dat numele de flese. Aceste flese au in varf cate o cruce, ele pot fi patru la extremitatile transeptelor, daca acestea sunt doua. Catedrala din Reims este singura care si-a pastrat pana astazi cele sapte flese, fiecare din ele fiind inconjurata de patru mai mici, corespunzatoare celor patru colturi ale turnurilor dreptunghiulare sau patrate. O alta nota particulara a bisericilor gotice este aceea ca toate ferestrele sunt in forma de lance, prelunga si ingusta, impartita prin una pana la trei giurgiuvele verticale, terminate in partea superioara cu desene de ogiva ce incadreaza fie trefle, fie cvadrifolii, ce sugereaza crucea, realizata, adesea, din aceeasi stilizare. Ferestrele circulare sunt mai mici (oculi) sau foarte mari, cu retea de piatra petalata, in care sunt fixate bucati de sticla, formand celebrele rozete de pe fatade. Dupa desenul acestor nervure, s-au fixat perioadele artei arhitecturale gotice: lancelot “in forma de lance” (prima perioada pana la 1250); reionat “in forma de raze” (1260-1370) si flamboaiant de la flamboyer “in forma de flama” (1380-1540). Stilul gotic nu a ramas numai in cadrul constructiilor sacre ci a cuprins si arhitectura civila, chiar din sec. al XIII-lea mai ales in Tarile de Jos. Belgia se afla sub influenta arhitecturii gotice franceze mai ales partea din nord, unde s-au pastrat pana astazi numeroase cladiri in stil gotic. In Italia, este citat ca o perla a arhitecturii gotice celebrul Palat Ducal din Venetia, unde se impletesc elementele clasice, gotice, cu cele in stil Veneto-bizantin (crenelurile dantelate in scop pur ornamental). Interesant este faptul ca fundatia acestui celebru edificiu a fost create in sec. al IX-lea, dar palatal a fost reconstruit in sec. al X-lea si al XII-lea, forma actuala datand din 1442.