Căderea zidului Berlinului

Zidul Berlinului (în limba germană: Berliner Mauer), un simbol al războiului rece, a fost construit iniţial pe 13 august 1961 şi a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a cortinei de fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului.

Concepută de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobată de liderul sovietic Nikita Hruşciov, zidul a fost o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană pentru aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecinţelor scurgerii de forţă de muncă şi pierderilor economice asociate cu migraţia zilnică a unui mare număr de profesionişti şi lucrători calificaţi între est şi vest. A dus în mod clar la scăderea emigraţiei (evadaţi - "Republikflucht" în germană) de la 2,5 milioane în perioada 1949 – 1962 la numai 5.000 între 1962 şi 1989.

Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste insistent afişat în lumea occidentală, în special după împuşcarea câtorva evadaţi intens mediatizată.

Crearea Zidului a avut implicaţii profunde pentru ambele Germanii. Prin stoparea exodului către Occident, guvernul est-german a fost capabil să recâştige controlul asupra ţării. Totuşi, Zidul a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană şi pentru restul statelor comuniste ca un tot. Zidul a devenit un simbol de referinţa al propagandei anticomuniste occidentale, în special după împuşcarea unor indivizi care încercaseră să traverseze bariera. (Aceste acte de împuşcare a fugarilor au fost considerate crime după unificarea Germaniei).

Propunerile pentru edificarea unei bariere

Impulsul pentru crearea Zidului Berlinului a venit de la liderul est-german Walter Ulbricht, iar iniţiativa a fost aprobată de conducătorul URSS-ului Nikita Hruşciov cu anumite rezerve. Propunerile lui Ulbricht pentru o a doua blocadă aeriană a Berlinului de Vest au fost respinse de sovietici, în timp ce Zidul trebuia construit numai din sârmă ghimpată. Dacă occidentalii ar fi încercat să forţeze bariera, est-germanii ar fi trebuit să dea înapoi fără a deschide focul sub nici un motiv.

Începerea construcţiei în 1961

Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul

celor trei sectoare occidentale a început duminică

13 august 1961

în Berlinul Răsăritean. În acea dimineaţă,

zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldaţii şi muncitorii est-germani, fără implicarea directă a sovieticilor. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Străzile care se întindeau de-a lungul traseului barierei au fost baricadate pentru a împiedica trecerea a oricărui vehicul şi a fost ridicat un gard de sârmă ghimpată, care, mai târziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat la modul fizic oraşul şi a încercuit practic Berlinul Occidental.

Efectele imediate

Numeroase familii au fost despărţite. Mulţi est-germani au fost opriţi să-şi mai defăşoarea activitatea în Berlinul Occidental, pierzându-şi o valoroasă sursă de venit. Berlinul Occidental a devenit o enclavă aproape total izolată într-un teritoriu ostil. Vest-berlinezii au demonstrat în frunte cu primarul lor, Willy Brandt, împotriva zidului, criticând cu vigoare Statele Unite pentru lipsa de reacţie.

Poziţia şi traseul Zidului Berlinului şi punctele de control (1989)

Zidul avea peste 155 km lungime. În iunie 1962, a început lucrările la un al doilea gard paralel la o distanţă de până la 90 m înspre interior, casele cuprinse în această fâşie fiind demolate, iar locatarii mutaţi la alte adrese. A fost creat un teritoriu al nimănui între cele două bariere, cunoscut în scurtă vreme ca "fâşia morţii". Fâşia era pavată cu nisip greblat cu grijă, ceea ce făcea foarte uşor de sesizat urmele paşilor unor eventuali evadaţi. Zona nu oferea nici o posibilitate de camuflare, era minată şi împânzită cu capcane din sârmă şi, cel mai important, oferea un câmp de tragere vast pentru gărzile care păzeau Zidul.