Cercetarea aplicată a patrimoniului cultural Castelul Teleki din Coltău, Maramureș

Motto:

„Zbucnesc încă-n vale flori multe-n lumină,

E verde-ncă plopul, fereastra păzind,

Dar vezi lumea iernii ce-i gata să vină?

Acoperă coasta zăpada sclipind.

E încă, în inima tânără, vară

Și-n ea, încă-n floare, un întreg răsărit,

Dar toamna în negrul meu păr se-nfășoară,

Mi-i capul de brumele iernii pălit”.

„Sfârșit de septembrie” - de Petofi Sandor

(traducere de Nicolae Pintilie)

Castelul Teleki din Coltău

1. Contele Teleki Sandor

La circa 10 km sud de Baia Mare, pe drumul județean 183, se află satul reședință al comunei cu același nume, Coltău, din județul Maramureș.

Din punct de vedere etimologic, numele localității Coltău (în maghiară Kolto) ar proveni din regionalismul românesc coltău, care înseamnă „ungher, cotlon, ascunzătoare” (în maghiară Katlan)1. Alți specialiști opinează că denumirea satului derivă din ungurescul „koho” care se traduce prin cuptor, în hotarul localității existând până azi gropi de cuptoare pentru arderea ceramicii, folosite odinioară de cărbunarii locali2.

Atestată documentar în anul 1405, comuna Coltău numără astăzi cca 2500 locuitori (în cele două sate aparținătoare - Coltău și Cătălina), majoritatea acestora fiind de etnie maghiară (54%)3.

Istoria localității este strâns îngemănată de istoria familiei nobiliare Teleki, care primise Coltăul ca donație regală (până la finele celui de-al doilea Război Mondial) încă din secolul al XVIII-lea (după ce inițial aparținuse de Țara Chioarului din 1549, iar apoi de Principatul Transilvaniei din 1615)4. Aici, între anii 1740-1780, un strămoș al familiei Teleki, contele Janos, va construi în timpul împărătesei Maria Tereza, un castel-cetate în stil baroc, folosit de familie pe parcursul unui veac, drept loc de întâlnire al musafirilor invitați pe domenii cu ocazia partidelor de vânătoare. Cel mai cunoscut stăpân al castelului a fost Teleki Sandor, acesta fiind un discipol al politicianului Tancics Mihaly, camarad în peregrinările muzicianului Franz Liszt, colonelul cel mai apreciat al generalilor Bem și Garilealdi, și un foarte bun prieten al lui Petofi Sandor, Victor Hugo și al celor doi Alexandre Dumas.

Contele Teleki Sandor de Szek (1821-1892) a fost un personaj emblematic pentru zbuciumata istorie a Europei veacului al XIX-lea. Datorită caracterului lui puternic și spiritului aventurier, a fost supranumit în epocă, „contele sălbatic”5. Născut la Cluj în 1821, contele va călători după împlinirea vârstei de 20 de ani prin toată Europa, între anii 1841-1845. În timpul studenției din Germania, marcată pe lângă apetitul pentru studiu și de cel pentru pericole,

ducluri și aventuri, îl cunoaște pe compozitorul Franz Liszt pe care-l însoțește într-un lung turneu muzical, pianistul susținând concerte pe jumătate de continent. Încercând să-l „cumințească” și chiar să-l așeze la casa lui, părinții contelui, îi donează „fiului risipitor” la împlinirea vârstei de 25 de ani, castelul de la Coltău, care fusese deja renovat și extins la nașterea lui Sandor, prin adăugarea unei terase pe latura nord-vestică, care oferea o panoramă splendidă spre Valea Lăpușului și Munții Gutâi6. Însă, contrar așteptărilor părintești, Sandor dăruiește viață și suflet castelului prin petrecerile organizate și invitații aduși în Maramureș: prieteni, camarazi de arme, artiști din țară și din Europa.