Conferința de la Munchen și consecințele ei

Introducere

Problema Conferinţei de la Munchen, din 1938, a rolului ei pentru popoarele ceh şi slovac, a impactului asupra politicii europene şi internaţionale de mai departe, constituie o problemă de maximă importanţă acum , cînd istoricii lumii întregi încearcă să abordeze cît mai imparţial problemele legate de declanşarea celui de-al doilea război mondial.

Acum , cînd atît Cehia, Slovacia, cît şi Germania, sunt membre ale Uniunii Europene, mai mult decît atît –a NATO, ni se prezintă drept deosebit de importantă sarcina relevării unor aspecte tragice a istoriei acestor două ţări, căzute-atît din punct de vedere intern, cît şi extern-pradă agresiunii nazismului către anii 30 ai secolului trecut.Pacea ce domneşte în Europa de astăzi, credem noi, este rezultatul conştientizării, fie şi întîrziate, a necesităţii renunţării la conflictele armate ca mijloc al soluţionării litigiilor teritoriale, fapt pentru care, tema noastră ni se pare foarte şi foarte atuală.

Tema tezei de faţă este : Conferinţa de la Munchen din 1938.

Scopul prezentei teze de licenţă este, aşadar, examinarea , din punct de vedere istoric şi documentar , a condiţiilior desfăşurării Conferinţei de la Munchen, a contextului european şi internaţional în care s-a desfăşurat, a impactului ei asupra statelor europene în general şi a poporului nostru în special.

În vederea atingerii acestui desiderat, ne propunem a realiza următoarele obiective intermediare :

1.Examinarea contextului european şi internaţional anterior conferinţei de la Munchen

2. Analiza documentară ,memorialistică şi monografică a desfăşurării propriu-zise a conferinţei

3. Studierea impactului conferinţei asupra statelor europene

4. Aprecierea istoriografiă dată conferinţei în istoriografia internaţională.

5. Critica izvoarelor

Cadrul cronologic cuprinde anii 1938-1939, ani în care s-a desfăşurat conferinţa şi s-au produs principalele ei efecte: cucerirea Cehoslovaciei , încheiată în martie 1939. Limita inferioara este prima parte a anuluzi 1938, cînd, pentru prima oară, în rîndurile politicienilor occidentali , apare ideea divizării Cehoslovaciei pentru ca, astfel, să fie satisfăcute, credeau ei definitiv, pretenţiile teritoriale ale lui Hitler.Limita cronologică superioară este constiruită de anul 1939, pînă către vara acestui an, cînd se manifestă cu pregnanţă consecinţele grave ale partajului munchenez pentru statele est-europene, dar şi pentru Europa în general.

Nu putem să ne imaginăm realizarea unei lucrări ce pretinde a fi ştiinţifică , în afara cadrului metodologic. Considerăm drept absolut necesară relevarea principiilor metodologice la care ne referim.

Un principiu metodologic este cel al raţionalismului. Acest concept filosofico-gnoseologic impune tratarea autentică, obiectivă şi certă a fenomenului studiat, în legătură interacţională cu alte fenomene şi domenii de cercetare.

De o deosebită importanţă este istorismul, ce se bazează pe studiul fenomenelor prin prisma evoluţiei tripartite, dezvoltarea şi dispariţia lui. Sub aspect ştiinţific, această normă metodologică este, probabil, cea mai importantă, necesitînd conştientizarea factorului temporal-spaţial în cercetare. În plus – istorismul presupune existenţa unor legi şi legităţi universal valabile şi invariabile pentru fenomenele şi procesele istorice.

Principiul umanismului se înscrie în contextul celor expuse mai sus, presupunînd studierea trecutului istoric prin prisma omului – în particular şi a societăţii – în general, implicînd respectarea valorilor general-umane, universale.