Imperiul roman - ierarhia militară

În cele ce urmează o să încerc să fac o scurtă prezentare a ceea ce autorul Zaharia Petre numește “arma geniu din armata romană”, o maşinărie de război eficientă, poate cea mai eficientă din istoria lumii, prin extensia teritorială şi temporală pe care şi-a asigurat-o timp de aproximativ două milenii.

Ce reprezintă această „armă geniu”? Cunoscută sub numele de „Exercitus Romanorum” (armata romana) este termenul generic pentru forţele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) şi ale Imperiului Roman de răsărit, supranumit din sec. al XVIII-lea Imperiul bizantin (476 - 1453).

Armata romană nu s-a păstrat doar cu ajutorul unei tradiții militare de durată, ci a suferit numeroase schimbări în compunere, organizare, echipamente şi tactici.

Despre armata în era regală se ştiu puţine lucruri, datorita lipsei de izvoare sigure, însă este cert faptul că la început armata romană timpurie era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1000 de infanterişti comandanţi de un tribunus militum, plus trei escadroane formate din 100 de cavalerişti, comandaţi de un tribunus celerum.

Superioritatea armatei romane este dobandită în perioda republicii, prin reforma lui Gaius Marius în anul 100 î.Hr.

Datorită lipsei de experienţă şi forţă umană în rândul militarilor Gaius Marius s-a folosit de poziţia sa pentru a reorganiza armata republicană romană. El a adoptat o măsură, tehnic ilegală, prin care a recrutat soldaţi din păturile sociale inferioare care nu întruneau condiţiile oficiale pentru încorporare. El a introdus orgnizarea legiunilor în cohorte, renunţând la vechiul sistem. Noile legiuni aveau 10 cohorte, fiecare de 6 centurii a câte 80 de oameni. Prima cohortă ducea stindardul legiunii, o acvilă din aur sau argint. Această cohortă avea doar 5 centurii dar a 160 de soldaţi fiecare. Legiunile devin acum unităţi permanente nu ridicate doar în caz de urgenţă. Ca unităţi stabile ele devin mai eficiente şi dezvoltă un adânc devotament pentru comandaţi. De asemenea se începe standardizarea soldaţilor romani. Soldaţii bogaţi aveau echipament mai bun şi mai decorat şi de asemenea îşi permiteau să angajeze cărăuşi sau să închirieze măgari care să le transporte echipamentul. Marius a interzis aceste practici, standardizând echipamentul şi implementând o metodă de aranjare a întregului echipament şi o metodă de transport al lui, metodă cunoscută sub numele de "măgarul lui Marius". Reforma lui Marius a avut şi un puternic impact politic, acesta fiind începutul sfârşitului pentru republica romană.

Până în perioda imperiului armata a devenit o instituţie formată din profesionişti şi permanentă. Baza armatei era formată în continuare din legiuni, dintre care unele au continuat să existe timp de secole, iar altele fie au fost nimicite în luptă, fie au fost demobilizate, deoarece s-au dezonorat. Dovada de profesionalism a armatei provenea nu doar din disciplina militară, tactica de lupta, tehnologie a armelor mai avansată decât celelalte popoare; barbare, considerate de romani, ci și prin tehnica lor logistică de transport a tuturor celor necesare pe câmpul de luptă.

Dacă am realizat o scurtă istorie a perioadelor prin care a trecut armata romană, urmează în continuare să îmi îndrept atenția asupra rangurilor și funcțiilor din armata romană, a pedepselor survenite după incidente, a decorații onorifice, a echipamentului din dotarea fiecărui soldat și a religiei din cadrul armatei.

Rangurile si funcțiile în armata romană

Înainte de a incepe clasificarea voi face o scurta prezentare a unei legiuni. Ce este o legiune, din ce este compusă? Numele de legiune derivă din „legio” care semnifică taxă sau sechestru. Acesta îşi are originea în perioada republicană, când nu exista o armată permanentă ci doar una temporară, în care soldaţii erau adunaţi obligatoriu, iar odată starea de necesitate încheiată, erau lăsaţi la vatră. Această perioadă a durat până la reforma lui Marius.

Componenta legiunilor s-a schimbat de-a lungul timpului, de exemplu in perioada republicana legiunea avea in componenta în mod normal 4200 de soldaţi. Fiecare legiune era împărţită în subdivizii, de câte 420 de soldaţi, numite cohorte. Fiecare cohortă conţinea câte un grup de 60 de triari, de 120 de principali, de 120 de hastati şi de 120 de velites. Fiecare grup era împărţit în două centurii, fiecare comandată de câte un centurion. Acestea puteau fi împărţite mai departe în contuburnii, unităţi de câte 8 oameni. Apoi in perioada imperială legiunea era formată din 5280 de soldaţi. Ea era împărţită în 10 cohorte. Fiecare cohortă era formată din 480 de soldaţi cu excepţia primeia, care avea 960 de soldaţi. Cohorta era condusă de cel mai bătrân centurion aflat în componenţa ei. Cohortele erau împărţite în 6 centurii. Fiecare centurie era formată din 80 de soldaţi, cu excepţia celor din prima cohortă, care erau formate din 160 de soldaţi. Fiecare centurie era formată din 10 contuburnii, formaţii de câte 8 soldaţi care împărţeau acelaşi cort.