Pocesul de la Nurnberg

Procesul de la Nürnberg a reprezentat un aspru rechizitoriu împotriva razboiului, a violentei si fortei ridicate la rangul de norma etica si politica în stat. În Hotarârea Judecatoreasca se spune în mod categoric: “În conceptia Tribunalului, renuntarea solemna la razboi, ca instrument al politicii nationale, implica faptul ca razboiul, astfel conceput, este, în Dreptul International, nelegitim. Acei care îl pregatesc sau îl conduc, determinând prin aceasta consecinte inevitabile si teribile, comit o crima. Or razboiul < pentru reglementarea diferentelor internationale >, razboiul folosit de un stat ca < instrument al politicii nationale > cuprinde în mod sigur razboiul de agresiune...”

Folosirea fortei în raporturile dintre state trebuie interzisa pentru totdeauna. Aceasta este una dintre marile probleme imperative ale prezentului, si Nürnbergul constituie un argument de o uriasa valoare.

Mai este oare necesar sa rascolesti trecutul? Unul dintre avocatii criminalilor de razboi rostea patetic la Nürnberg : “Aici, la Nürnberg, ma gândesc la simplul si frumosul dicton al evului mediu german : Geschehenes hat keinen Umkehr (Ceea ce s-a petrecut nu se poate schimba).” Cu alte cuvinte : Nu are rost sa se mai revina asupra trecutului pentru ca tot nu se mai poate face nimic.

Asa sa fie oare ? Oare simpla uitare a unor decenii care au împins omenirea la marginea unei catastrofe totale, amenintând popoare întregi cu sclavia pentru generatii si generatii, poate ajuta umanitatea în drumul ei spre progres ?

“Constient de necesitate de a stabili un text autentic al Procesului marilor criminali de razboi germani, Tribunalul Militar International a hotarât publicarea dezbaterilor. Aceasta lucrare este editata în cele patru limbi - franceza, engleza, rusa si germana - folosite în cursul audierilor. Documentele retinute ca probe sunt reproduse doar în textul lor original.

Primul volum cuprinde documentele oficiale fundamentale, anterioare începerii dezbaterilor, sentinta Tribunalului, precum si condamnarile care formeaza concluzia. Volumele urmatoare sunt consacrate darii de seama integrale a dezbaterilor, începând cu audierea preliminara, din 14 noiembrie 1945, si terminând cu audierea finala din 1 octombrie 1946... Dezbaterile Tribunalului Militar International au fost stenografiate si au facut obiectul unei înregistrari sonore...”

Rândurile de mai sus reprezinta cuvântul înainte cuprins în primul din cele 43 de volume cu scoarte albastre, groase de aproximativ 600 de pagini fiecare. Paginile au ca indice calendarul acelui an în care au fost dezvaluite în fata istoriei crimele fascismului hitlerist comise împotriva tuturor popoarelor, inclusiv a poporului german, împotriva celor mai sacre idei ale justitiei si echitatii umane, ale demnitatii.

Ne aflam în fata unui a adevarat document-fluviu. Procesul-verbal complet cuprinde peste 4 000 000 de cuvinte. Traducerea în cele patru limbi a necesitat 6 000 000 de foi de hârtie. O greutate de peste 20 de tone... Acuzarea a prezentat 2 630 documente si a citat 33 de martori; apararea, la rândul ei, 2 700 de documente si 64 de martori.

În cursul celor 403 audieri publice au fost prezentate în plus de catre aparare 143 depozitii în scris. Au mai fost prezentate 1809 depozitii în scris emanând de la diversi martori, iar 6 rapoarte au rezumat cuprinsul unui mare numar de alte depozitii; 38 000 de depozitii scrise, semnate de 155 000 persoane, au fost prezentate în legatura cu sefii politici, 136 213 cu privire la SS; 10 000 asupra SA-ului, 7 000 asupra SD-ului; 3 000 privitoare la Marele stat-major si O.K.W.-ul si 2 000 despre gestapo.

Documentele acuzarii au fost descoperite si prezentate de catre fiecare dintre parti. Cine erau acuzatii ? Conducatorii fostului Reich hitlerist, ai regimului fascist care a adus moarte si pustiire atâtor popoare.

Adolf Hitler, fostul cancelar al Reichului, inspiratorul principal al acestei “nopti negre” de ani de zile, cazuta asupra lumii, s-a sustras de la judecata sinucigându-se.

Alti trei fosti demnitari nazisti - Himmler, Göbbels si Robert Ley - au procedat la fel.

Toti ceilalti conducatori nazisti, cu exceptia lui Martin Bormann care a disparut, au comparut pe banca acuzarii.

Îi prezentam în lumina acuzatiilor formulate împotriva lor în Actul de acuzare (sedinta din 20 noiembrie 1945).