Standard XML

Desi HTML este adecvat pentru reprezentarea structurii documentelor din punctul de vedere al aparitiei, afisajului acestora, utilitatile limbajului nu sunt suficiente pentru reprezentarea structurii de date continute intr-un document pentru scopuri- aplicatii ceva mai generale decat o simpla etalare. Deci, HTML nu este cea mai buna alegere pentru transmiterea de documente complexe care pot sa contina, de exemplu, specificatii de produse.

Extensible Markup Language (XML) este un limbaj care a aparut pentru a completa insuficientele HTML-ului. Nu mai avem o multime rigida de tag-uri, cu inteles clar determinat de limbaj ca si in HTML; XML ofera utilizatorului posibilitatea de a defini noi colectii de tag-uri care pot fi folosite ulterior pentru structurarea oricarui tip de date sau documente pe care acesta doreste sa le transmita. XML este o importanta trecere de la informatia interpretata document-oriented, ca si in HTML, la informatia interpretata schema-oriented, cum este la DBMS. XML face ca bazele de date si sistemele de baze de date sa poata fi mult mai bine integrate in aplicatiile Web.

XML s-a nascut din confluenta a doua tehnologii, SGML si HTML. Standard Generalized Markup Language (SGML) este un metalimbaj care a aparut in 1988 si a fost adoptat de multe organizatii care manipuleaza un numar mare de documente complexe. Datorita generalitatii sale, SGML este complex si are nevoie de programe cu adevarat sofisticate pentru a putea fi utilizat la adevaratul sau potential. XML are mult din puterea SGML-ului, ramanand totusi relativ simplu.

Folosind XML, utilizatorul poate defini tag-uri care “codeaza” afisarea informatiei intr-un browser de Web- dar pentru aceasta exista un limbaj de stil pentru XML, numit Extensible Style Language (XSL). XSL este o modalitate standard de a descrie cum ar trebui sa fie afisat un document XML care are un anumit “vocabular ” de tag-uri.

Revolutia XML. Astazi, pentru a comunica bine cu clientii este absolut necesar sa le oferim cat mai multa informatie. Pana nu demult, asemenea informatii erau ascunse in formate document care erau greu accesibile. De exemplu, bazele de date relationale sunt adesea structurate si normalizate in formate neadecvate pentru utilizatori.

Primul pas in directia buna a fost SGML. Desi a fost creat in anii 1960- de catre Charles Goldfarb- a devenit standardul international pentru definirea limbajelor markup abia dupa crearea standardului ISO. La sfarsitul anilor 1980, societatile si organizatiile guvernamentale au inceput sa adopte acest limbaj care le-a permis crearea si utilizarea documentelor astfel incat sa fie usor accesibile celorlalti.

In anii 1990, apare Web-ul si toata atentia se muta dinspre calculatoarele personale si retelele locale spre reteaua globala cu acces la toate tipurile de informatii. Structura bazata pe etichete a SGML-ului l-ar face candidatul perfect in conducerea revolutiei provocate de Internet, dar complexitatea sa ridica probleme in ce priveste utilizarea si este nepotrivit pentru design-ul aplicatiilor Web.

Astfel, in locul SGML-ului, a fost utilizat Hypertext Markup Language (HTML), un limbaj simplu folosit pentru crearea de documente portabile- de pe o platforma pe alta. HTML este de fapt o versiune simplificata a SGML-ului. A fost creat in 1991 de catre Tim Berners-Lee ca un mod de organizare, vizualizare si transmitere a documentelor stiintifice pe diferite platforme si foloseste Hypertext Transfer Protocol (HTTP) pentru a transmite informatiile prin Internet.

Acest nou limbaj s-a dovedit foarte util si a ajuns repede sa fie folosit si in scopuri mai putin stiintifice. Diferite societati comerciale si diferiti utilizatori au inceput sa-l foloseasca in comertul electronic, pentru procesarea electronica a tranzactiilor, renuntand la inscrisuri.

Din pacate HTML are si unele dezavantaje. Unul dintre cele mai mari apare chiar din utilitatea sa principala: HTML este creat pentru descrierea felului in care informatia trebuie sa apara, adica formatul acesteia. Nu a fost creat pentru definirea sintaxei (structurii logice) sau semanticii (intelesului, semnificatiei) unui document. Utilizatorul ar putea citi un document, dar ar trebui sa interactioneze cu acesta, sa-l interpreteze. Nici calculatorul nu ar putea procesa documentul deoarece datele despre informatia continuta in document ( metadatele ) nu sunt incluse in document.

Un alt dezavantaj al HTML-ului este acela ca nu este extensibil. Nu exista posibilitatea de a crea noi tag-uri. HTML este, de asemenea, un “standard” care exista in mai multe versiuni si in implementari particulare- fiecare browser si fiecare versiune a acestora implementeaza acest “standard” putin diferit.

In 1996, o organizatie in cadrul World Wide Web Consortium (W3C) a creat un nou limbaj standard bazat pe tag-uri, numit eXtensible Markup Language (XML). A fost creat pentru a rezolva unele din problemele HTML-ului si SGML-ului. XML este un limbaj standard de formatare a documentelor– si el aparand ca o mica parte a SGML-ului – care permite unui utilizator sa creeze un document sursa care sa poata fi vizualizat, afisat sau printat in numeroase modalitati. Ca si HTML, XML are ca prima functionalitate utilizarea in Internet. Cum am mai amintit, HTML se bazeaza pe problemele legate de formatul documentului, iar XML se adreseaza problemelor legate de structura datelor si obiectelor. XML este extensibil, adica ofera un mecanism standard in crearea de noi documente in ceea ce priveste definirea de noi tag-uri XML in cadrul unui document XML. Aceste facilitati pe care le ofera minimizeaza barierele in crearea de protocoale integrate, multiplatforma – aplicatie la aplicatie.

Limbaje Markup Intr-un sens mai larg, markup este ceea ce punem intr-un document si ofera un plus de inteles si informatii aditionale. De obicei, definesc:

- Formatarea

- Structura

- Intelesul (Semnificatia)

Un cititor trebuie sa aiba o multime implicita de reguli pentru plasarea markup-urilor in document- altfel acestea nu au nici un sens pentru cititor. Un limbaj markup este de fapt o multime de reguli care definesc:

- Ce constituie un markup

- Ce semnificatie are un markup

Sintaxa limbajelor markup precum SGML, HTML si XML este bazata pe tag-uri (etichete), elemente si atribute.

Un tag este un bloc de constructie al unui limbaj markup care se constituie din delimitatorii “<”, “>” si textul dintre acestia: