Dezbaterea - Model Operațional

Dezbaterea reprezintă o problemă didactică de învăţământ în care predomină acţiunea de comunicare orală interogativă.

Această acţiune valorifică procedeul întrebărilor care este orientat pedagogic în direcţia realizării unui schimb organizat de informaţii semnificative pentru soluţionarea unor probleme, dezvoltarea unor capacităţi de stăpânire a materiei, de exprimare şi de creaţie, în contextual unor aplicaţii sau analize de caz deschise perfecţionării.

Dezbaterea are înţelesul unei discuţii pe larg şi amănunţite a unor probleme adeseori controversate şi rămase deschise ( dezbaterea cu caracter polemic), urmărindu-se influenţarea convingerilor, atitudinilor şi conduitei participanţilor.

Necesitatea discuţiei decurge din natura problemelor sau temelor supuse atenţiei colective; ,,… cu cât o problemă tinde mai mult spre construcţii intelectuale noi, cu atât mai bine se potriveşte discuţia în comun şi cu cât o chestiune se apropie mai mult de probleme de aplicaţie, cu atât mai bine se potriveşte cu munca în echipă”( Aebli, 1973,p.116)

Proiectarea metodei dezbaterii urmăreşte realizarea unor forme avansate de învăţare socială, posibilă în numeroase variante de organizare : în grup, tip seminar, de masă, în echipe de lucru, tematica dirijată pentru un asalt de idei.

Dezbaterea presupune un anumit nivel de cunoştinţe şi capacităţi comune participanţilor valorificabil în plan pedagogic şi social sub conducerea cadrului didactic.

Pe fondul unei susţinute activităţi colective, dezbaterea caută să valorifice cât mai mult posibil experienţa de cunoaştere şi capacităţile intelectuale proprii ale participanţilor, în intenţia obţinerii unui progres sensibil al învâţării şi al propriei lor dezvoltări psihice. O dezbatere poate să extindă şi să perfecţioneze cunoştinţele anterioare dobândite ; să asigure transferul lor în situaţii şi probleme noi; şă ofere mijloace proprii unei evaluări publice a ideilor exprimate şi a posibilităţilor de generalizare a ceea ce au învăţat elevii; să contribuie la promovarea spiritului ştiinţific.

În decursul dezbaterii, participanţii expun şi explică, întreprind analize şi interpretări, fac comparaţii şi comentarii, resping sau acceptă idei şi soluţii, formulează ipoteze şi concluzii, iau decizii şi adoptă atitudini, exprimă opinii şi sugestii, activităţi care conferă acestei metode un caracter operaţional.

Scop: aprofundarea unei teme prin dezbaterea aspectelor implicate de aceasta. Stimularea capacităţii de comunicare şi argumentare pe marginea unui subiect dat.

Etapele metodei:

- profesorul anunţă tema pusă în discuţie, dă elevilor materialul de documentare, care poate fi un articol de ziar, citate dintr-un autor cunoscut, fragment din lecţia din manual sau dintr-o carte din bibliografia suplimentară;

- dă elevilor timpul necesar pentru a lectura textul;

- invită elevii să alcătuiască o listă cu argumentele pro şi contro subiectului; acest lucru se poate face frontal, sau pe perechi de elevi, care vor aduce fiecare câte un argument;

- se împarte clasa în două grupe, în funcţie de argumentele care cred că îi avantajează, o grupă contra şi una pro;

- dacă sunt elevi nedecişi ei pot forma un grup aparte, neutră, care va juca rol de arbitru;

- începe dezbaterea, grupa pro aducând un argument, grupa contra aducând un contraargument;

- elevii sunt rugaţi să respecte regulile dezbaterii: fiecare are dreptul să ia cuvântul pentru a-şi exprima opiniile, argumentele oponenţilor sunt ascultate cu atenţie, membrii fiecărui grup notează argumentele care li s-au părut interesante, membrii celor două grupuri se pot schimba între ei dacă opiniile oponenţilor li se par mai corecte;