Politica elitistă, populară și comercială - originile istorice ale marketingului campaniei prezidențiale

Nu trece o zi in timpul unei campanii prezidentiale fara comentarii critice in conversatii politice nesfarsite. Lucrurile au devenit prea comerciale, prea impersonale, prea mediatizate si dominate de aspecte de marketing.

Uitam cateodata ca politica prezidentiala nu a fost dintotdeauna un joc de marketing.Mai mult de un secol in urma, poltica era o ocupatie plina de pasiune si captiva milioane de americani din diverse clase economice.Acum 200 de ani, politica era jocul unui om de elita, o activitate mult prea importanta pentru mase.Campaniile s-au schimbat mult in decursul timpului.Capitolul urmator trece in revista principalele stiluri de comunicare in campaniile prezidentiale pentru a avea o perspectiva mai ampla pentru discutiile noastre contemporane.Se uita faptul ca,caracteristicile campaniilor din present au prins forma datorita factorilor din trecut.Analizand acest aspect, putem aprecia mai profound campanile contemporane.Radacinile acestora se gasesc nu in anunturile lui Rosser Reeves in anii ’50 sau ale lui Franklin D. Roosevelt la radio in anii 1930.Samanta a fost semanata la sfarsitul anilor 1800 cand s-a trecut de la politica populara la cea comerciala.In acest capitol am analizat trecerea de la campanile politice elitiste (sfarsitul sec. 18) la campanile perioadei Jacksoniene.

POLITICA ELITISTA

In America postrevolutionara multi activisti politici zambeau cu dispret la candidatii ce se luptau pentru voturi.Cum a notat si un critic din New Jersey, ‘’candidatii sunt chei (instrumente) detestabile si periculoase atunci cand popularitatea acestora a fost obtinuta pe timpul zilei si la lumina lumanarii’’. Un congresman din Connecticut a remarcat ‘’Daca o persoana are obraznicia sau prostia de a face o astfel de incercare, trebuie sa stie sigur ca o sa intampine dispretul general si indignarea oamenilor’’(Dinkin,1989,p.14).

Atitudinea activa asupra campaniilor active isi are radacina in filosofia republicana de guvern a Parintilor Fondatori.Republicanismul pune accent pe virtutea politica si leadership politic dezinteresat ; asta presupunea ca oamenii vor renunta de buna voie la interesele personale pentru binele public (Wood,1992,p.229).Republicanii considerau campaniile ca fiind inutile,iar candidatii trebuie sa se lase sa fie alesi de cei ce le pot recunoaste virtutile.

Parintii fondatori se mai temeau de manipularea celor multi de catre candidati, candidati care, fara scrupule, ar abuza de putere si ar directiona catre public ‘’discursuri demagogice’’, public ce nu e in stare sa distinga sarlatanii de oameni de stat (Troy,1996).Temandu-se ca ar putea face alegeri proaste, fondatorii au optat pentru alegeri democratice, dar instituind un colegiu electoral pentru alegerea, la sfarsit, a presedintelui.Astfel, campaniile active si agresive treceau peste predictiile filosofice ale fondatorilor.

In 1800, John Adams si Thomas Jefferson si-au petrecut campania electorala la fermele lor.Suporterii lor insa, nu erau asa pasivi.

Republicanii distribuiau postere, pamflete, manifeste pentru a-l promova pe Jeffereson.Fara nici o indoiala, principala arma a fost presa partizana.Republicanii faceau atacuri federalistilor, spunand ca politica celor din urma va transforma guvernul intr-o forma de control monarhic, exact ceea ce au zdrobit colonistii prin revolutie.

Totusi, politica federalistilor aprindea spiritele republicanilor, iar acestia au contraatacat puternic prin presa.Federalistii ingnorau provocarile republicanilor si insistau ca Adams, ca presedinte, a mentinut pacea si prosperitatea.

Partizanii de ambele tabere n-au facut appel doar la ideologie, ci au recurs si la atacuri personale.Editorii republicani au publicat ca Adams era monarhist si comploteaza sa instaleze o dinastie prin fiii lui.Suporterii federalistilor l-au numit pe Jefferson ateist si tradator, acuzandu-l ca a violat o sclava (in 1802 presa federalistilor l-au acuzat pe Jefferson ca avea o relatie intima cu sclava Sally Hemmings).

Atacurile din presa sugereaza tendinta politicii de a devenii personala, ambele tabere au recunoscut ca aveau nevoie de ziare pentru a castiga alegatori.

Aceasta perioada a fost numita de Mott (1962) ca fiind ‘’epoca neagra a jurnalismului american’’.Este normal sa critici atacurile asupra liderilor politici, dar este important sa recunoastem ca aceste critici au indeplinit o functie mult mai mare pentru sistemul politic.A ajutat presa sa fie mai populara, aceasta devenind o institutie .Ei credeau ca ‘’pentru ca republicanii sa prospere, oamenii de caracter trebuiau sa se sacrifice pentru binele public’’.