Relații Publice

Secolul XXI poate fi numit şi secolul comunicării. Nu ne putem imagina astăzi o societate fără telefonie mobilă, fără televiziune, fără internet, fără tot ce poartă numele generic de comunicare. Iată doar una dintre definiţiile date în literatura de specialitate: „Comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a fiinţei umane şi exprimă universalul, spre deosebire de comunicaţie, care se referă la instrumentele, la tehnicile şi tehnologiile ce înlesnesc şi amplifică procesul de comunicare dintre indivizi şi colectivităţi, conferindu-le, în anumite cazuri, caracter de masă” Nu am ales întâmplător această definiţie, comunicarea şi comunicaţia fiind elemente-cheie în procesul relaţiilor publice desfăşurate în instituţiile administraţiei publice la toate nivelurile.

Relaţiile publice. De la teorie la practică

Există nenumărate studii şi lucrări fundamentale în domeniul relaţiilor publice moderne. Conform aprecierii profesorului Paul Marinescu ”Domeniul relaţiilor publice este foarte important la nivelul instituţiilor publice pentru că oferă posibilitatea acestora de a comunica cu publicul.” De asemenea, prin relaţiile publice se pot transmite informaţii despre tipurile de activităţi în folosul indivizilor şi al comunităţilor, prestate de instituţiile publice. În aceeaşi lucrare găsim şi alte definiţii ale RP:

“Practica Relaţiilor Publice este arta şi ştiinţa socială de a analiza tendinţe, de a prezice consecinţele lor, de a sfătui lideri de organizaţii, de a introduce programe planificate de acţiune care servesc atât interesul organizaţiei cât şi al publicului”

“Relaţiile publice sunt un efort conştient şi sistematic, bazat pe cercetare, dedicat câştigării înţelegerii şi stabilirii şi menţinerii încrederii în rândurile publicului”

“Relaţiile publice sunt efortul deliberat, susţinut şi planificat de a stabili şi a menţine înţelegerea reciproca între o organizaţie şi publicul ei”

În viziunea specialiştilor, cele mai importante caracteristici ale relaţiilor publice sunt:

a) deliberarea: activitatea de relaţii publice are caracter intenţional, este rezultatul unor cercetări şi vizează informarea, influenţarea şi obţinerea unui răspuns din partea publicului;

b) planificarea: resursele oricărei organizaţii sunt limitate, atât în ceea ce priveşte resursele financiare şi umane, cât şi în ceea ce priveşte echipamentele şi timpul;

c) performanţa: performanţa echipei de relaţii publice şi rezultatele ei sunt direct legate de performanţa organizaţiei client. Ignorarea sau periclitarea intereselor publice de către o organizaţie grevează asupra rezultatelor strategiilor de relaţii publice;

d) comunicarea bilaterală: relaţiile publice au la baza preluarea informaţiilor din mediul în care operează organizaţia, transmiterea de noi informaţii şi urmărirea feed-back-ului acestora;

e) interesul public: motivaţia activităţii de relaţii publice este satisfacerea nevoilor publicului, şi nu neapărat obţinerea cu orice preţ de beneficii pentru organizaţie;

f) dimensiunea manageriala: eficienţa activităţilor de relaţii publice creste în măsura în care decizia cu privire la acestea se ia la nivelele superioare ale organizaţiei.

Cu alte cuvinte, relaţiile publice în orice organizaţie, iar în cazul administraţiei publice în special, sunt orientate către interesul public. În viziunea lui Paul Marinescu,

„Relaţiile publice reprezintă managementul comunicării pe baza interesului public