Traiectorii ale Modernizării și Reformei în Administrația Publică din România

CAP 1. Modernizarea administratiei publice

În secolul XXI, asteptarile tot mai mari ale cetatenilor de la sectorul public, aparitia unor tehnologii noi, individualizarea, delegarea si descentralizarea, presiunile financiare si tendintele de internationalizare, evolutia demografica au devenit factori determinanti ai schimbarii. Asistam la evolutii diferite ale sistemului administratiei publice, serviciului public si cetatean in intreaga lume. „Vechea administratie” nu mai corespunde schimbarilor tehnologice, internationalizarii, demografiei si guvernarii moderne în general.

Functionarea unei administratii publice moderne, flexibile si eficiente constituie o conditie esentiala a transformarii structurale a societatii romanesti, a realizarii unei reforme profunde in toate domeniile vietii social-economice, a cresterii rolului cetateanului in luarea deciziilor . Consolidarea autonomiei locale, administrative si financiare, perfectionarea cadrului general legislativ, armonizarea cu reglementarile europene vor reprezenta, in mare masura, o schimbare de fond a raportului dintre administratie si cetatean, punand in mai mare masura accentul pe eficienta. Reusita reformei in administratia publica nu este posibila decat prin stabilirea unei relatii intre individ si stat, bazata pe responsabilitate. Statul ofera cetateanului sanse si cere, in schimb, responsabilitate.

Cetatenii, din ce in ce mai exigenti, sunt adesea foarte sensibili la masurile destinate sa faca administratia si serviciile prestate de stat mai putin procedurale si mai axate pe satisfacerea nevoilor cetatenesti. Asteptarile lor cu privire la serviciile publice sunt din ce in ce mai dificil de satisfacut, in timp ce noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor ofera posibilitati reale de apropiere intre administratie si utilizatori. Functionarea unei administratii publice moderne, flexibile si eficiente constituie o conditie esentiala a transformarii structurale a societatii romanesti, a realizarii unei reforme profunde in toate domeniile vietii social-economice, a cresterii rolului cetateanului in luarea deciziilor .

Politicile publice sunt administrate prin intermediul unor structuri tot mai complexe, al unor structuri de guvernare descentralizate, al parteneriatelor public-privat si al cooperãrii dintre ONG-uri, consultanti si guvern. Preocuparea guvernelor, a puterilor executive pentru actul de guvernare, din perspectiva satisfacerii interesului public, a dimensionarii realiste a nevoii publice, scaderea cheltuielilor publice si cresterea calitatii serviciilor publice au reprezentat premise ale reformei sectorului public. În acest sens transformarea administraþiei într-un „serviciu” supus rigorilor pietei si a publicului în actorul pietei „clientul” se constituia, la sfarsitul secolului XX, într-un obiectiv prioritar al guvernarii moderne, obiectiv pe care il intalnim si astazi, conditionat de evolutia factorilor economici, sociali, politici, financiari, dintre care amintim:presiunile bugetare, cu accent pe imbunatatirea calitatii serviciilor ca mijloc de reducere a costurilor sau de a „face mai mult cu cheltuieli mai mici”;un public mai pretentios, care doreste sa beneficieze de servicii mai bune si sa aiba un cuvant de spus privind aceste servicii.

CAP 2. Reforma in administratia publica-notiune si continut

Termenul de reforma,are atat semnificatii preluate din lumea afacerilor cum ar fi “transformare” si “reinventare”,cat si traditionalele acceptiuni de “modernizare” si “imbunatatire” specifice sectorului public.Trebuie precizat ca termenul reforma implica nu numai o simpla schimbare, ci o schimbare avantajoasa, benefica.El presupune o miscare deliberata de la o stare (trecuta) mai putin dezirabila, la o stare (viitoare) mai mult dezirabila,tinand cont de nevoile, asteptarile si dorintele cetatenilor.

In administratia publica exista numeroase aspecte negative care prin intermediul reformei pot fi remediate,cum ar fi:

- insuficienţa resurselor financiare destinate perfecţionării profesionale a funcţionarilor publici, lipsa unei politici coerente de formare a acestora, precum şi a asigurării nivelului de investiţii necesar;

- poziţionarea responsabilităţii implementării unor programe cu finanţare externă

pentru domenii aflate în coordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor în

cadrul altor instituţii (de exemplu: coordonarea programului ISPA – Instrument

pentru Politici Structurale de Preaderare - destinat serviciilor publice de către

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor);

- grad ridicat de fluctuaţie a funcţionarilor publici fapt ce determină cheltuirea suplimentară a unor resurse financiare pentru profesionalizarea acestora;

- resursele umane insuficiente şi/sau alocate în mod nefundamentat;

- lipsa unui sistem de comunicare electronică, securizat, care să fluidizeze circulaţia documentelor/informaţiilor, să scurteze perioada de fundamentare şi luare a deciziei şi să lipsa unui sistem unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.

Pentru ca aceste aspecte si probleme sa fie rezolvate,exista metode si solutii care pot fi aplicate in cadrul reformei administrative:

- constituirea şi operaţionalizarea unor structuri compatibile cu standardele