Comportarea tribologică a uleiurilor esențiale în automobilele ce funcționează cu diesel cu conținut scăzut de sulf

Această lucrare prezintă impactul uleiurilor esenţiale în lubrifierea dieselului auto. Nouă uleiuri esenţiale au fost folosite ca aditivi de lubrifiere în doi combustibili diesel cu conţinut scăzut de sulf la concentraţii cuprinse între 200 - 5000 ppm.

Experimentele tribologice realizate la frecvenţă înaltă cu un mecanism cu piston au arătat că cinci din cele nouă uleiuri esentiale folosite oferă un diametru mediu a tăieturii uzurii satisfăcător de mai puţin de 460 μm la nivelele de concentraţie de 200-5000 ppm.

Printre uleiuri esenţiale, cele care au densitate şi viscozitate mai mare par să aibă performanţe de lubrifiere mai bune, demonstrând un diametru a cicatricii uzurii mai mic decât limita de 460 μm. În ansamblu, cele cinci uleiuri esenţiale par să fie lubrifianţi mai buni decât ceilalţi poate, datorită caracteristicilor structurii lor chimice.

Interesul privind lubricitatea combustibilului diesel a fost arătat încă de la începutul anilor 90. Acesta a fost momentul în care au fost comercializati combustibilii suedezi cu conţinut de sulf foarte scăzut (<20 ppm) clasa 1 şi 2 şi au coincis cu acest moment, a existat o incidenţă crescută a problemelor de manevrabilitate şi defectare a pompei. În unele cazuri, defecţiunile au avut loc în maşini de pasageri după numai 3000-10,000 km . În Europa şi Statele Unite ale Americii s-a arătat că combustibili cu grade înalte de rafinare pot reduce durata de viaţă a pompelor de tip distribuitor cu până la 95%. Studiile de teren şi pe echipamentul de testare a durabilităţii pompei cu ambii combustibili diesel suedezi de tip 1 şi 2 au arătat că lubricitatea lor inerentă a fost inacceptabilă . De atunci, s-au manifestat eforturi considerabile pentru investigarea lubricităţii carburanţilor diesel cu conţinut scăzut de sulf .

Procedura experimentală

Nouă uleiuri esenţiale au fost folosite în această serie de experimente, inclusiv uleiul de seminţe de morcov, uleiul de musetel, uleiul de dafin, uleiul de eucalipt, uleiul de lavandă, uleiul de rozmarin care au fost obţinute de la Aldrich Chemical Company şi au fost folosite ca atare, fără purificare suplimentară, iar uleiul din sâmburi de piersici, uleiul din seminţe de struguri şi uleiul de pin care nu erau disponibile în comerţ au fost preparate prin extragerea semintelor lor cu alcooli, hexan şi apă.

După aceea au fost distilate la vid pentru a obţine produsele finale, ale căror proprietăţi au fost similare cu cele raportate în literatura de specialitate. Într-un efort pentru a stabili puritatea compuşilor preparaţi, densitatea d204 şi indicele de refracţie n20d (Tabelul 1) au fost comparate cu datele corespunzătoare găsite în literatura de specialitate, gradul de puritate a compuşilor folositi în acest studiu a fost estimată în cele din urmă la cel puţin 95%.

Uleiul de seminte de struguri şi uleiul din sâmburi de piersici sunt considerate uleiuri esenţiale în numeroase surse bibliografice atâta timp cât acestea sunt derivate cu distilarea apei. Acest proces specific a fost urmat în lucrarea de faţă, şi din acest motiv, ele sunt tratate ca uleiuri esentiale.