Diagnosticarea sistemului de frânare

1. Generalitati

Sistemul de franare are rolul de a dezvolta o deceleratie maxima a autovehiculului in conditii de mentinere a stabilitatii acestuia, astfel incat sa se realizeze reducerea vitezei de deplasare a autovehiculului sau oprirea acestuia, in conditii de maxima siguranta.

In mod normal, din punct de vedere tehnic, franarea unui autovehicul trebuie sa se realizeze eficace si progresiv, putand fi evaluata prin urmatorii parametri:

- spatiul de franare,

- forta de franare la roata,

- efortul de apasare la pedala,

- valoarea deceleratiei rezultate in urma franarii.

Componentele sistemului de franare sunt organe de siguranta ale autovehiculului, astfel ca acestea sunt supravegheate, controlate si intretinute si cand este cazul se restabileste starea tehnica a acestora. În figurile de mai jos se prezintă succint elementele principale ale sistemului de frânare

Fig. 1. Pompa centrala de frana, servofrana

4 – piulite de fixare pe servofrana, 6 – fixare rezervor compensator,

7 - garnitura pompa centrala de frana, X1 – reglarea cursei totale a pedalei de frana

(145.8 mm +/- 0.5, pentru autoturismul Dacia LOGAN)

Fig. 2. Garnitura de frana (segment ancorat),

etrier, disc de frana (segment in rotatie)

Fig. 3. Limitator de franare

1 – racorduri de conducte rigide,

2 – tija limitatorului, 4 – piulita de reglaj

Fig. 4. Conducta rigida de frana stanga si dreapta spate

(1,3 – la nivelul puntii spate, 2,4 – la nivelul cilindrului receptor)

Un sistem ABS este alcatuit din urmatoarele componente: ansamblu amplificator de franare (30), un grup electropompa compus din: pompa hidraulica (27), unitate de modulare a presiunii, calculator (28) si patru senzori de roata (29).

Fig. 5. Sistem ABS – Bosch 8.0

Sistemul ABS contribuie in mod esential la marirea sigurantei in deplasare in momentul franarii autovehiculului. Avantajul determinant fata de sistemele obisnuite este ca la o franare puternica pe un carosabil alunecos se va mentine cea mai buna directie pentru ca rotile nu se vor bloca. Insa nici sistemul ABS nu poate invinge anumite legi fizice. La atingerea unei viteze de aproximativ 20 km/h se va declansa un procedeu automat de control, distingandu-se un zgomot de pompare pentru circa 1 secunda. Daca viteza de rotatie a unei roti este prea mica pentru viteza autovehiculului si roata tinde sa se blocheze, presiunea de franare pentru aceasta roata este diminuata. Pentru rotile din fata presiunea de franare este reglata separat, in timp ce presiunile de franare pentru rotile din spate sunt reglate impreuna. Astfel efectul franarii este egal pentru ambele roti din fata, contribuind la mentinerea stabilitatii in mers.

Procesul de reglare se poate distinge printr-o miscare pulsatorie a pedalei de frana, insotita de zgomot, conducatorul auto fiind avertizat ca o roata, sau rotile se afla in zona de blocare.

Sarcina lichidului de frana consta in transmisia energiei sistemului din pompa centrala de frana sub forma de presiune a lichidului la cilindrul de franare al rotii. Aceasta functie de transmisie pare usor de realizat, insa pentru a fi mentinuta mai mult timp lichidul de frana trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

- punctul de fierbere trebuie sa fie cat mai mare posibil si sa ramana constant pe toata durata de viata printr-o mare toleranta la apa,

- vascozitatea – la temperatura mare lichidul de frana nu trebuie sa fi eprea fluid, existand riscul pierderii prin scurgere; la temperaturi foarte joase acesta nu trebuie sa fie prea vascos pentru a nu influenta negativ functia de transmisie,

- compresibilitatea trebuie sa fie cat mai mica posibil si pe cat posibil sa nu depinda de presiune si temperatura,

- protectia la coroziune – componentele metalice ale sistemului de franare trebuie sa fie protejate la coroziune,