Încercări transmisii cardanice

TRANSMISIA LONGITUDINALĂ (CARDANICĂ)

Transmisia cardanică are rolul de a transmite momentul motor - fără să-l modifice - între diferite organe ale automobilului, a căror poziție relativă este, în general, variabilă, în următoarele cazuri:

- de la ambreiaj la cutia de viteze, când cutia de viteze este așezată pe cadrul automobilului, separat de motor;

- de la cutia de viteze la cutia de distribuție sau la cutia de viteze suplimentară, când acestea sunt așezate separat pe cadrul automobilului;

- de la cutia de viteze sau cutia de distribuție la transmisiile principale ale punților motoare;

- de la arborii planetari la roți, în cazul automobilelor cu suspensia independentă a roților motoare.

Transmisia longitudinală se compune din două părți principale: articulațiile cardanice și arborii longitudinali.

Fig. 1. Scheme de transmisii longitudinale utilizate la automobile :

1 - articulații cardanice; 2 - arbore longitudinal; 2' - tub central; 3 - arbore longitudinal intermediar;

4 - cuplaj de compensare axială; 5 - palier intermediar; 6 - cutie de viteze; 7 - reductor-distribuitor;

8 - transmisie principală.

CONSTRUCȚIA TRANSMISIEI CARDANICE

Pentru a arăta construcția unei transmisii cardanice, s-a luat în considerare schema transmisiei bicardanice reprezentată în figura 2. Ea se compune din două articulații cardanice (I și II) și arborele cardanic. Articulația cardanică (de exemplu 1) este formată din furcile 1 și 2, montate la 90° una față de cealaltă, și dintr-o cruce 3, ale cărei fusuri pătrund în locașurile furcilor. Furca 2 se rotește în raport cu axa M - M și, totodată, se rotește împreună cu crucea 3, în raport cu o axă perpendiculară pe aceasta, care trece prin punctul A. Astfel, se asigură posibilitatea transmiterii mișcării de la un arbore la altul, când unghiul dintre arbori este variabil.

Arborele 1 este confecționat din țeavă de oțel cu pereți subțiri și cu diametru mare, pentru a se obține o rigiditate ridicată la o greutate cât mai mică. Acest tub se fixează prin sudură, în partea dreaptă de furca 5 a articulației cardanice II, iar în partea stângă, de un arbore cu caneluri prin care se îmbină cu furca condusă a celeilalte articulații cardanice (I).

La deplasarea automobilului, datorită încovoierii arcurilor suspensiei, distanța dintre cutia de viteze (fixată pe cadru) și puntea motoare se modifică. Din această cauză, între furcile 2 și 5 ale arborelui cardanic se produce o translație în lungul canelurilor acestuia.

Fig. 2. Construcția transmisiei bicardanice