Procese tehnice de fabricație flexibilă

Prin termenul de producţie se înţelege procesul creării bunurilor materiale, respectiv activitatea socială în care oamenii, cu ajutorul mijloacelor de producţie, în cadrul unor forme sociale determinate, exploatează şi modifică elemente din natură în vederea satisfacerii necesităţilor de consum.

Termenul producţie industrială exprimă faptul că desfăşurarea fenomenului de producţie se bazează pe structuri industriale denumite întreprinderi, ceea ce implică o desfăşurare pe scară largă a producţiei în sisteme organizate şi utilizând mijloace şi procedee tehnice. Scopul producţiei industriale constă în satisfacerea cererii sociale, iar procesul mijlocitor constă în realizarea de produse marfă, vandabile, respectiv de produse care conţin pe lângă valoare şi valoare de întrebuinţare şi sunt destinate schimbului.

În practică se disting 5 tipuri de producţie:

- tipul de producţie individual,

- tipul de producţie în serie,

- tipul de producţie în masă,

- tipul de producţie în modul,

- tipul de producţie în sistem.

Întreprinderile caracterizate prin tipul de producţie individual execută o gamă foarte largă de produse, fiecare tip de produs fiind unicat sau executându-se în cantităţi foarte reduse.

Tipul de producţie în serie caracterizează întreprinderile care fabrică o gamă mai largă de produse în cantităţi mici, mijlocii sau mari.

Tipul de producţie în masă este caracteristic întreprinderilor care fabrică o gamă redusă de tipuri de produse iar fiecare tip de produs se execută în cantităţi foarte mari, adică în masă.

Tipul de producţie în modul este producţia clasică, pe maşini universale fără legătură între ele.

Tipul de producţie în sistem presupune gruparea utilajelor cu funcţiuni în general diferite, pentru realizarea unui anumit process.

Stabilirea tipului de producţie, în modul sau în sistem, şi mai departe, genul de sistem care este cel mai potrivit, porneşte de la natura sarcinii de producţie descrisă prin următoarele criterii:

- capacitatea de producţie necesară;

- volumul de producţie anual;

- mărimea loturilor de fabricaţie;

- gradul de asemănare a itinerariilor tehnologice pentru produsele care constituie sarcina de producţie;

- diversitatea tipologică a produselor din sarcina de producţie.

În cadrul unui proces de producţie componenta principală o constituie procesele de muncă iar în anumite ramuri industriale la acestea se adaugă şi anumite procese industriale. Ţinând seama de aceste componente, conceptul de proces de producţie mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de muncă şi a proceselor naturale ce concură la obţinerea produselor sau la execuţia diferitelor lucrări sau servicii.

Procesul de producţie trebuie să cuprindă în structura sa tehnica de producţie, economia producţiei şi organizarea producţiei ca şi categorii interconectate şi inseparabile ale acestui proces.

Prin fabricaţie industrială se înţelege procesul de producţie parţial prin care se obţine configuraţia şi proprietăţile finale ale produsului. A fabrica înseamnă a obţine un obiect cu o utilizare predeterminată prin caracteristicile de formă, dimensiune, precizie, material, compunere şi aspect pornind de la o cantitate de materiale şi aplicând o serie de procedee tehnice.

Prin fabricaţie se exprimă tehnica de a fabrica, iar prin producţie se exprimă rezultatul activităţii sociale de producţie, respectiv totalitatea produselor obţinute în procesul muncii într-o perioadă de timp determinată şi într-un anumit sector de producţie.

Tipurile de fabricaţie definite de relaţiile întreprindere-client sunt:

- fabricaţia pe comandă ce se caracterizează prin faptul ca produsul nu se execută decât după primirea unei comenzi ferme care stabileşte felul produsului, cantitatea, calitatea şi termenele de execuţie;

- fabricaţia pe stoc, ce se caracterizează prin faptul că produsele se execută fără a se cunoaşte cumpărătorii, produsele putând fi comandate imediat de clienţi;

- fabricarea mixtă reprezintă o variantă a producţiei la comandă, întreprinderea executând pe stoc piese sau subansamble ce se vor livra în mod operativ la comanda beneficiarilor.

Procesul de fabricaţie poate fi clasic, mecanizat sau automat (fig. 1.2.).

Proces de fabricaţie

Rigid Flexibil

Clasic Mecanizat Automat

Procesul clasic se realizează având ca factor unic sau preponderent de acţiune operatorul uman. Procesul mecanizat presupune că operatorul uman este asistat în efortul fizic pe care trebuie să-l depună de către aparate, dispozitive, maşini. Procesul automat se realizează fără participarea operatorului uman sau cu participarea acestuia la intervale regulate, deoarece acesta este înlocuit în exercitarea efortului fizic repetitiv de către dispozitive automate lipsite de creativitate.