Pulsoximetria-Pulsoximetrul NONIM 7500FO

Istoric

In 1935 Matthes a dezvoltat la ureche primele 2-lungimi de undă O2 metru saturatie cu filtre rosu si verde, mai târziu a trecut la filtre rosii si infrarosii. Acesta a fost primul dispozitiv pentru a măsura saturaţie oxigenului.

În 1949, Wood a adăugat o capsulă de presiune pentru a stoarce sangele din ureche pentru a obtine stabilirea efortului valoarii absolute de saturaţie a oxigenului atunci cand sangele a fost readmis. Conceptul este similar astazi cu oximetria puls convenţionala, dar a fost greu de pus în aplicare din cauza fotocelulelor instabile şi sursei de lumină. Această metodă nu este utilizata din punct de vedere clinic. În 1964 Shaw a asamblat primul oximetru cititor de ureche cu ajutorul a opt lungimi de undă ale luminii. Comercializat de către Hewlett Packard, utilizarea sa a fost limitată la funcţiile pulmonare şi laboratoarele de somn din cauza costurilor şi dimensiunii.

Pulsoximetria a fost dezvoltata în 1974, de Takuo Aoyagi şi Kishi Michio, bioingineri, la Nihon Kohden folosind raportul de roşu la absorbţia de lumina infrarosie pulsata de componente la site-ul de măsurare. Susumu Nakajima, un chirurg, şi asociaţii săi au testat primul dispozitiv la pacienţi, iar în 1981 a fost comercializat de BioX şi in 1983 in Nellcor. BioX a fost fondată în 1979, şi a introdus primul pulsoximetru de distribuţie comerciale în 1981. BioX iniţial s-a axat pe sistemul respirator, dar cand compania a descoperit că pulsoximetrelr lor au fost folosite în camere de operare pentru a monitoriza nivelurile de oxigen, BioX a extins resursele de marketing să se concentreze asupra salilor de operatii la sfarsitul anului 1982.

Un concurent, Nellcor a început să concureze cu BioX pentru piaţa de operatii din SUA în 1983. Înainte de introducerea acestuia, oxigenarea un pacient putea fi determinata doar de gaz arterial, o singura măsurare care dura câteva minute facuta de către un laborator de prelucrare.Până în 2008, acurateţea şi capacitatea pulsoximetriei a fost îmbunătăţita în continuare, şi a permis pentru adoptarea oximetriei termen de înaltă puls-rezoluţie (HRPO) prin Masimo şi Medical Dolphin. Un domeniu de interes special este utilizarea pulsoximetriei în efectuarea portabile şi în screening-home apneea de somn şi de testare.

În 2009, primul Bluetooth pulsoximetru pentru deget din lume a fost introdus de Nonin Medical, care să permită clinicienilor de a monitoriza de la distanţă impulsuri pacienţilor şi nivelurile de saturaţie de oxigen. De asemenea, permite pacienţilor să monitorizeze propria sănătate prin intermediul înregistrărilor on-line a sănătăţii pacienţilor .

Metabolizarea oxigenului poate fi dificil de măsurat prin monitorizarea emisiilor de CO2 expirat. Saturaţie în cifre, de asemenea,nu da nici o informaţie cu privire la conţinutul de oxigen din sânge. În anemie severă, sângele va transporta oxigenul mai puţin total, în ciuda hemoglobinei fiind de 100% saturata

Pulsoximetria

Pulsoximetria este o metoda non-invaziva care permite monitorizarea oxigenarii hemoglobinei unui pacient.

Un senzor este plasat pe o parte subţire a corpului pacientului, de obicei pe deget sau lobul urechii, sau, în cazul unui copil, pe piciorul acestuia. Lumina cu lungimi de undă de lumină roşie şi cu lungimi de undă în infraroşu este secvenţial trecuta dintr-o parte într-un fotodetector pe partea cealaltă.

Schimbarea absorbtiei pe fiecare dintre cele două lungimi de undă este măsurată, permitand determinarea absorbtiei datorită pulsului arterial, cu excepţia sângelui venos, piele, os, muşchi, grăsime.Pe baza raportului de schimbare a absorbanţei de lumină roşie şi infraroşie cauzate de diferenţa de culoare dintre oxigen-legat (roşu strălucitor) şi oxigen-nelegat (roşu închis sau albastru, in cazurile severe) hemoglobina din sânge, o măsură de oxigenare (la suta de moleculele de hemoglobina legat cu moleculele de oxigen) se poate face.

Pulsoximetrele determina saturatia în oxigen neinvaziv, prin spectrofotometrie de absorbtie. Aportul de oxigen catre tesuturi este o functie directa a debitului cardiac, a capacitatii de transport a oxigenului (concentratia hemoglobinei) si a afinitatii fata de oxigen a hemoglobinei pacientului. În prezenta atât a unui debit cardiac normal cât si a unei valori normale a hemoglobinei, masurarea saturatiei în oxigen poate fi un indicator atât al schimbului cât si al transportului de oxigen.

Se încearca mentinerea saturatiei în oxigen în cazul copiilor prematuri între 88 si 95% (o valoare mai mare în cazul nou-nascutilor la termen). Puls oximetrele au o marja de exactitate de + 4%, astfel o valoare de 95% ar putea reprezenta o saturatie de 99% în cazul unei PaO2 de 160 De aceea, pentru a evita hiperoxia, vom scadea concentratia oxigenului în cazul unor saturatii mai mari sau egale cu 95%.