Intoxicații cu plante ce conțin toxalbumine și tioglicozizi

GENERALITATI DESPRE INTOXICATIILE CU PLANTE

Fitotoxicologia are importanta deosebita, în special pentru erbivore si, în parte, pentru omnivore si carnivore. Frecventa intoxicatiilor cu plante este înca relativ crescuta.

Plantele care pot produce stari patologice sunt numeroase, dar nominalizarea ca planta toxica este relativa, deoarece toxicitatea este dependenta de conditiile pedoclimatice, de anotimp, de conditiile meteorologice, de actiunile de fertilizare a solului, de gradul de poluare a atmosferei, de stadiul de dezvoltare.

În definirea plantelor care produc intoxicatii s-a tinut seama de o serie de criterii. Astfel, printre plantele toxice au fost incluse:

-plantele care produc îmbolnaviri în conditiile consumului de fructe, seminte, parti aeriene sau radacini de catre animalele sensibile;

-plantele care contin factori care limiteaza sau inhiba performantele morfoproductive optime ale animalelor;

-plante care contin substante care interfereaza cu functia de reproducere si care în anumite circumstante produc infecunditate.

Toxicitatea plantelor este influentata si de factori dependenti de organism. În afara de diferenta de receptivitate, unele animale nu au sensibilitate gustativa si olfactiva care sa le permita sa discearna plantele toxice. Din aceasta categorie fac parte animalele lacome, cele care sufera de pervertirea gustului. Plantele toxice sunt consumate si în cazul în care sunt amestecate cu alte plante a caror gust si miros mascheaza proprietatile organoleptice.Cazurile cele mai frecvente de intoxicatie cu plante se întâlnesc la animalele tinere, în special la începutul perioadei de pasunat.

Pentru scaderea incidentei intoxicatiilor cu plante se impune: evitarea pasunilor pe care în anii anteriori s-au produs intoxicatii, analiza botanica a pasunilor si îndepartarea plantelor toxice, scoaterea la pasunat în cazul folosirii de pasuni noi, timp de câteva zile a animalelor de reforma, evitarea scoaterii la pasunat a animalelor înfometate, cunoasterea actiunilor fitosanitare care s-au efectuat pe pasuni si scoaterea animalelor la pasunat sau recoltarea de furaje dupa trecerea perioadei de remanenta, terenurile din apropierea întreprinderilor care polueaza atmosfera sa nu aiba ca destinatie cultivarea plantelor furajere.

I.Intoxicatii cu plante care contin toxine vegetale (fitotoxine, toxalbumine)

Fitotoxinele sunt substante de natura protidica, cu proprietati antigenice, hemaglutinogene si cu toxicitate care o depaseste pe cea a alcaloizilor.

Fitotoxinele se gasesc în Ricinus communis (ricin), Robinia pseudacacia (salcâm), Amanita phalloeides (ciuperca alba), Viscum album (vâscul, fitotoxine de natura polipeptidica), Amanita muscaria (muscarita, fitotoxine de natura aminica sau amidica).

I.1. Intoxicatia cu Ricinus communis – fam. Euphorbiaceae (ricinul)

Raspandirea. Este cultivat in Campia Dunarii, sudul Dobrogei, Baragan si vestul Banatului. Este intalnit si ca planta ornamentala.

Descrierea botanica. Ricinul, in conditiile pedoclimatice ale tarii noastre, este o planta ierbacee, anuala (in Africa este arbust sau arbore) de 1-3 m inaltime, cu radacina pivotanta, ramificata, tulpini erecte verzi sau rosietice. Frunzele sunt mari, palmat fidate, cu lobi ascutiti si serati. Florile sunt unisexuate, monoice, grupate in racem; cele mascule au culoarea galbena si sunt situate la baza inflorescentei; cele femele au culoare roscata si sunt situate la varful inflorescentei. Fructul este o capsula septicida, spinoasa sau glabra, cu 3 seminte brun-roscate sau cenusii marmorate, bogate in ulei.Infloreste in iulie-septembrie.