Bilirubina

Compozitia bilei

Bila este un lichid a carui culoare si a carui compozitie apar diferite in cazul bilei hepatice si al celei veziculare. Astfel, bila hepatica este galben-aurie, clara, aproape izotonica, cu un pH de 8-8,6. Bila veziculara este verde-bruna, tulbure din cauza resturilor epiteliale si a sarurilor de calciu si filanta din cauza mucinei; pH-ul ei este cuprins intre 7 si 7,6. Bila nu este un suc digestiv propriu-zis si nu contine enzime, cu exceptia fosfatazei alcaline, ce se excreta prin bila.

Cele mai abundente substante din bila sunt sarurile biliare, care reprezinta aproximativ jumatate din solventii din bila. De asemenea, secretate sau excretate in mari concentratii sunt bilirubina, colesterolul, lecitina, si electrolitii obisnuiti ai plasmei.

In procesul concentrarii in vezicula biliara, apa si mari portiuni din electroliti (cu exceptia ionilor de calciu) sunt reabsorbite de mucoasa veziculei biliare; in mod esential toti ceilalti constituenti, in special sarurile biliare si substantele lipidice- colesterolul si lecitina, nu sunt reabsorbite si, de aici, ajung in concentratii mari in bila din vezicula biliara.

Pigmentii biliari sunt reprezentati de bilirubina si biliverdina. Bilirubina provine din distrugerea globulelor rosii prin procesul de hemoliza, care are loc in tesutul reticulo-endotelial. Ficatul nu este singurul tesut unde se petrece aceasta transformare, conceptia biligeniei exclusiv hepatice fiind abandonata. Excretia se face insa numai de catre celula hepatica. Conversia hemoglobinei in bilirubina are loc in trei etape:

-desfacerea inelului tetrapirolic al hemoglobinei, cu formare de coleglobina de culoare verde la nivelul sistemului reticulo-endotelial (SRE);

-pierderea fierului de catre coleglobina, cu formarea biliverdin-globinei;

-prin detasarea globinei din complexul biliverdin-globina se pune in libertate biliverdina, albastra-verzuie, care este redusa in bilirubina de culoare galben-rosie.

Bilirubina astfel formata este transportata de sange spre ficat sub forma de albumin. Celula hepatica o detaseaza de protein si o conjuga cu acidul glucuronic, dand nastere la bilirubina hepatica. Procesul are loc in prezenta glucuronil transferazei.

Bilirubina eliminata in caile biliare se afla in proportie de 76-80% sub forma glucuronoconjugata. Varsata in intestine, bilirubina este supusa actiunii enzimelor reductoare bacteriene. Ea este astfel hidrogenata in etape successive si da nastere mezobilirubinei (bilirubina + 4H) si apoi urobilinogenului (mezobilirubina + 4H), care poate trece in stercobilinogen (urobilinogen + 4H). Acesta, la randul lui oxidat, se transforma in strecobilina, ce se elimina prin materiile fecale dand in parte coloratia acestora.

Urobilinogenul format in intestine se resoarbe partial prin mucoasa intestinala si, ajuns la ficat, participa la formarea bilirubinei. O alta parte din urobilinogen este distrusa la nivelul ficatului.

O mica cantitate din derivatii de reducere ai bilirubinei resorbiti in sange prin peretele intestinal, scapa ciclului entero-hepatic si sunt excretati de rinichi (de exemplu, urobilinogenul) in proportie de 0,6mg/24 ore, sub forma de urobilina (urobilinogen oxidat). Aceasta cantitate creste atunci cand scade capacitatea ficatului de a distruge urobilinogenul, de aceea exagerarea urobilinuriei este semn de insuficienta hepatica.

Daca scurgerea bilei in intestine este impiedicata datorita unui obstacol (cel mai adesea, prezenta de calculi in caile biliare sau compresiuni tumorale in vecinatate), bila secretata este redirijata spre polul sanguine al hepatocitului in circulatia sistemica si apare icterul (coloratia galbena a pielii si mucoaselor datorita pigmentilor biliari), insotit de decolorarea materiilor fecale.

Atunci cand are loc o distrugere masiva a hematiilor, ficatul nu va putea excreta intreaba cantitate de bilirubina, ceea ce va duce, de asemenea, la cresterea concentratiei ei in sange. Din cantitatea mare de bilirubina excretata de ficat prin caile biliare, se formeaza cantitati excessive de stercobilinogen, ducand la hiperpigmentarea materiilor fecale.