Clasificarea Stadială a Cancerului Colului Uterin

CLASIFICAREA STADIALA A CANCERULUI COLULUI UTERIN

Clasificarea stadiala a cancerului serveste la atingerea urmatoarelor obiective:

- indicator asupra prognosticului

- elaborarea planului de tratament

- evaluarea rezultatelor tratamentului

- schimburi de informatii între centrele de tratament

- cercetare stiintifica

A fost introdusa în 1929 de Organizatia Sanatatii a Ligii Natiunilor Unite ca prima varianta a stadializarii pentru cancerul colului uterin, fiind în permanenta modificata si îmbunatatita.

Aplicarea oricarui sistem de stadializare trebuie sa tina seama de doua elemente:

- stadializarea sa se realizeze înaintea începerii tratamentului

- în caz de ezitare între doua stadii, se alege întotdeauna stadiul cel mai putin avansat, penrtu a nu se mari nejustificat cifra vindecarii în stadiile avansate. [1]

Principalele sisteme de stadializare în cancerul colului uterin sunt:

- stadializarea FIGO – elaborata de Federatia Internationala de Ginecologie si Obstretica, care se limiteaza doar la categoria de T, facând abstractie de starea ganglionilor limfatici.

- sistemul de stadializare MD Anderson ce include evaluari ale volumului tumoral

- sistemul de stadializare TNM apartinând UICC (Uniunea Internationala contra Cancerului)- cel mai complex, tinând cont si de stadiul ganglionilor lmfatici si a metastazelor la distanta

- sistemul de stadializare propus de “American Joint Committee on Cancer”- care reprezinta un sistem de clasificare patologica

Sistemul de stadializare FIGO

Sistemul FIGO, considerat cel mai acceptat sistem de stadializare pentru carcinoamele colului uterin, introdus în 1929, a fost modificat în 1937 prin adaugarea unor noi reguli de stadializare, cu descrierile de baza ale stadiilor I-IV, unde examinarea pelvisului si evaluarea clinica au ramas similare celor utilizate în prezent.

Daca în 1950 invazia la corpul uterin a fost îndepartata din categoria criteriilor de clasificare a stadiului II si s-a introdus stadiul O ca o categorie speciala pentru “maladia prenaziva ”, în 1962 a fost definit stadiul IA pentru includerea leziunilor cu invazie stromala precoce (carcinom preclinic). De atunci definirea stadiului IA a fost modificata de 3 ori. În 1972 a fost subdivizat în substadiile IA1 (invazie stromala precoce) si IA2 (cancer ocult). Doi ani mai târziu leziunile oculte au fost mutate în stadiul IB, etichetat ca “IB ocult”. În 1985 stadiului IA1 a fost redefinit, subîmpartind maladia microinvaziva în termenii extinderii leziunii în stadiile IA2 si IA1, iar la notarea de IB ocult s-a renuntat. În 1994 aceasta definitie a fost din nou modificata si pentru prima data în stadiul IB tumoarea a fost subdivizata în functie de diametrul ei.