Infecția HIV

Clasificarea retrovirusurilor

Familia retrovirusurilor se clasifica în trei subgrupe:

- oncovirusurile sunt retrovirusurile cele mai raspândite, asociate cu diverse tumori si leucemii;

- lentivirusurile sunt virusuri care provoaca boli cu evolutie lenta (pneumonii, tulburari neurologice); HIV face parte din aceasta subgrupa fiind identificate pâna în prezent doua tipuri de virus: HIV-1 si HIV-2.

- spumavirusurile sunt prezente la numeroase mamifere, dar nu sunt asociate cu nici o patologie cunoscuta la om.

Aspecte structurale

Virusul se prezinta sub forma unor particule sferice cu diametrul de 80-100 nm care poseda o anvelopa externa lipidica prevazuta cu spiculi (glicoproteine) si o nucleocapsida densa, excentrica, sub forma de trapez sau baston, constituita din proteine interne virale, enzima necesara replicarii (reverstranscriptaza) si ARN-ul viral.

Rezistenta HIV în mediul exterior este slaba, virusul fiind inactivat la 560C în 30 minute, cu dezinfectante uzuale: apa oxigenata, alcool, detergenti.

HIV

Genomul viral

Genomul retrovirusurilor este constituit din trei regiuni principale denumite gag, pol si env, care codifica antigenele nucleocapsidei, enzimele necesare pentru replicarea virala si proteinele de la suprafata virionului.

Secventa LTR (Long Terminal Repeat) de talie variabila este prezenta la fiecare extremitate a ADN-ului proviral, permitând integrarea provirusului în genomul celulei gazda; ea contine si elemente promotoare necesare pentru expresia genelor virale.

Organizarea genomului HIV este complexa pentru ca în afara celor trei gene retrovirale clasice exista alte doua regiuni speciale, situate între genele pol si env sau în continuarea genei env.

Aceste regiuni contin cel putin 6 gene virale suplimentare, denumite tat, rev, vif, vpr, vpu si nef.

Ele sunt implicate în fenomenele de reglare a expresiei proteinelor virale si în replicarea virusului.

De asemenea, ele par sa modifice expresia anumitor gene celulare, provocând o alterare a functiei celulelor sistemului imun infectate de virus

Genomul HIV

Variabilitatea genetica a HIV

HIV-1 se clasifica în trei grupe genetice distincte: M, N si O.

Grupul M (majoritar) regrupeaza pâna în prezent cel putin 11 subtipuri de HIV-1, de la A la K. La nivel mondial domina infectiile cu subtipul C. În România predomina HIV 1 tipul F atât la copii cât si la adulti, serotipurile A, B, C, D si E fiind întâlnite în procente mult mai reduse.

Fenomenul de recombinare genetica care apare la persoanele co-infectate cu subtipuri distincte de HIV-1 sta la originea aparitiei noilor virusuri recombinante.

Tulpinile de HIV-1 din grupul O (cu 3 subtipuri O1, O2 si O3), identificate în Camerun si în Gabon, precum si cele din grupul N, identificate tot în Camerun sunt mult mai rare.

Linia filogenetica stabilita recent între virusurile N si SIV de la gimpanzeu indica faptul ca evenimente de antropozoonoza ar putea sta la originea infectiei cu HIV-1.

În mod similar, infectia cu HIV-2 ar putea fi rezultatul introducerii la om a SIV.

HIV-2 se clasifica de asemenea în subtipuri genetice distincte (de la A la E).