Manifestările clinice ale infecției cu helicobacter pylori la copil

MANISFESTARI CLINICE ALE INFECTIEI CU HELICOBACTER PYLORI LA COPIL

H. pylori este considerat agentul etiologic major al gastritei cronice recurente si al bolii peptice ulceroase pediatrice. Studiile recente analizeaza rolul etiopatogenic al infectiei cu H. pylori într-un spectru larg de afectiuni idiopatice extragastrice, precum cele cardiovasculare, autoimune, cutanate si hepatobiliare.Tabloul clinic al infectiei pediatrice cu H. Pylori este polimorf, fara manifestari patognomonice, asociind manifestari digestive si extradigestive.

1. MANIFESTARI DIGESTIVE

În absenta acordului unanim, majoritatea studiilor din ultimile decenii sunt de parere ca durerile abdominale recurente sunt elementul clinic dominant al infectiei, chiar si în absenta bolii peptice ulceroase (Benhamou PH, 1996). Analiza prevalentei infectiei cu H. pylori în sindromul dureros abdominal recurent la copii, releva date variabile cuprinse între 0 si 81% (cu o medie de 22%). Academia Americana de Pediatrie si NASPGHAN, propun retragerea termenului generic de durere abdominala recurenta si înlocuirea sa cu cel de durere abdominala cronica (Carlo di Lorenzo si colab, 2005). Termenul de durere abdominala recurenta/cronica include cazurile de durere abdominala functionala, caracterizata prin pattern-uri simptomatice izolate sau combinate, sugestive pentru dispepsie func¡ionala, sindrom de intestin iritabil, migrena abdominala sau sindrom dureros abdominal functional, precum si cele de etiologie organica, cu substrat anatomic, metabolic, infectios, inflamator sau neoplazic (tabelul 2). Prezenta semnelor si simptomelor de alarma (scadere ponderala, decelerarea cresterii lineare, sângerari gastrointestinale oculte/ manifeste, varsaturi semnificative, diaree cronica severa, durere persistenta în hipocondrul drept/stâng sau în etajul abdominal inferior, febra neexplicata si orice manifestare clinica sau istoric familial semnificativ), justifica evaluarea diagnostica adecvata

Durerile abdominale cronice afecteaza peste 7-25% dintre copiii în vârsta de 4-18 ani si necesita o evaluare anamnestico-clinica atenta pentru aprecierea oportunitatii investigarii endoscopice, considerata unica metoda diagnostica a leziunilor tractului gastrointestinal superior (Drumm si colab, 2000).

Durerea abdominala cronica/recurenta este cel mai frecvent simptom gastrointestinal al copiilor diagnosticati endoscopic cu gastrita asociata cu H. pylori (Gottrand F, 1995). Ea poate fi determinata de hiperalgezia viscerala indusa de citokinele proinflamatorii, tulburarile motorii gastrointestinale, hipergastrinemie, reflexul rectovisceral gastrocolonic si neuromodulatorii eliberate de susele citotoxice de H. pylori, Cag A+.

Prezenta durerilor abdominale recurente cu urmatoarele trasaturi impune diagnosticul infectiei cu H. pylori: localizarea epigastrica sau periombilicalå, caracterul de arsura, evolutia nocturna, accentuarea în timpul postului cu ameliorare dupa ingestia alimentelor, asocierea cu hemoragie digestiva si istoricul familial de boala peptica ulceroasa (Nijevitch A, 2004).

Majoritatea autorilor sunt de acord ca varsaturile alimentare reprezinta al doilea simptom ca importan¡a dupa durerea epigastrica (Gormally SM, 1995). Infectia cu H. pylori se asociaza frecvent cu sindrom dispeptic (De Giacomo C si colab, 2002). Acesta constituie unul dintre cele mai frecvente diagnostice de etapa utilizate în gastroenterologie, care se suprapune termenului de dispepsie.. aceasta reprezinta o constelatie de simptome variabile de la un pacient la altul – dominata de durere sau discomfort, localizate în etajul abdominal superior, centrate la nivelul liniei mediane. Discomfortul abdominal superior poate fi definit prin senzatie de satietate precoce, plenitudine postprandiala, tensiune cu sau fara distensie abdominala înalta, senzatie de greata, si, în proportie variabila, varsaturi matinale sau postprandiale, inapetenta, regurgitatii, eructatii, pirozis, curba ponderala nesatisfacatoare.