Extras din referat
Imbatranirea normala a tesuturilor organismului, senescenta, este un fenomen fiziologic, progresiv si ireversibil, legat de interactiunea unui numar de factori.
Nu suntem egali in fata imbatranirii. Genele noastre determina viteza de degradare a organismului nostru, precum si durata maxima a vietii noastre, evaluata la 120 de ani pentru specia umana. Numai celulele canceroase, al caror numar de diviziuni nu mai este limitat de gene, sunt teoretic nemuritoare.
Conceptul de bătranete a generat numeroase dispute provocate de faptul că imbătranirea e foarte diferită in arii geografice diferite (factori climatici), la rase umane diferite (factori biologici) dar si de la persoană la persoană.
Desigur, varsta a treia are propria configuratie. Altfel spus, batranetea este un anotimp
firesc al vietii, care poate oferi timpul propice unei surprinzatoare evolutii personale, daca
invatam sa o cucerim. In fata varstei a treia se configureaza 4 categorii de personae:
1. Una din categorii este cea care cuprinde persoanele care isi asuma propriile forte si
carente, pastrandu-si capacitatea de adaptare si bunele relatii cu familia si prietenii.
Acestia fie se reorganizeaza inlocuind activitatile inaccesibile acum cu altele noi,
compensatorii, fie isi pastreaza una sau doua activitati si isi asuma un numar mai restrans de
responsabilitati, fie renunta la toate angajamentele si apreciaza ca a venit timpul sa
intre intr-o prelungita vacanta existentiala.
2. Alta categorie este a celor care trateaza batranetea ca pe un adversar, nu pun armele
jos si se incranceneaza sa pastreze o serie de ocupatii specifice varstei adulte.
3. O alta categorie este a celor care demisioneaza de la propria lor ingrijire, transferand-o
familiei sau unei persoane care ii ingrijeste.
4. Iar o ultima categorie este a celor care nu se implica in nici un rol, adeseori datorita
faptului ca sunt afectati de maladii grave.
Imbătranirea psihologică
Dogma că imbătranirea aduce cu sine un declin cognitiv inevitabil este contestată de numeroase studii, necesare prin extinderea rapidă a segmentului populaţional cu varste peste 60 de ani. Deşi
unele aspecte ale cogniţiei sunt afectate de varstă, multe dintre
modificările apărute şi considerate ca o consecinţă inevitabilă a senescenţei cerebrale pot fi, de fapt, rezultatul injuriilor asupra
funcţiei cerebrale asociate cu unele afecţiuni legate de varstă.
Detectarea unor astfel de modificări, care se pot stabiliza sau chiar
pot regresa sub tratament adecvat, precum şi diferenţierea lor faţă
de modificările funcţiei cognitive asociate cu bolile neurodegenerative
sau afecţiunile neurologice, constituie o sarcină dificilă.
Un impact negativ asupra atenţiei il au modificările percepţiei
senzoriale, existenţa unor boli, durerea cronică, anumite medicamente,
tulburări psihice (in special anxietatea şi depresia), toate
acestea fiind obişnuite la populaţia varstnică.
Afectarea memoriei este cel mai frecvent motiv de plangere
a varstnicilor, legat de funcţia cognitivă. Pacienţii se intreabă
adesea dacă tulburările de memorie pe care le prezintă reflectă
modificări normale, corelate varstei, sau sunt consecinţa unor
afecţiuni.
Limbajul incorporează multiple nivele de procesare şi tinde
să rămană relativ stabil. Unele abilităţi lingvistice, cum ar fi de
exemplu invăţarea unor cuvinte noi, arată un declin accentuat la
varstnici. La fel ca şi in cazul celorlalte funcţii cognitive, există
o multitudine de factori care pot acţiona negativ asupra funcţiei
limbajului, incluzand traumele, boala şi afectarea senzorială,
care conduc la alterarea acestei funcţii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Senescenta.doc