Sindromul Nefrotic

Ce sint glomerulonefritele ?

( O scurta introducere, incluzind citeva elemente terapeutice )

Sub termenul de "glomerulonefrita" se intelege o grupa de boli inflamatorii, nepurulente, care afecteaza predominant cele mai importante componente functionale ale ambilor rinichilor, glomerulii (unitatile renale de filtrare a singelui, cu formarea urinii primare). De regula sint implicate tulburari ale mecanismelor imunitare, de aparare, proprii organismului. Glomerulonefritele sint privite cu interes crescind de catre cercetatori si clinicieni, deoarece reprezinta o cauza importanta a insuficientei renale cronice terminale pe de o parte, iar pe de alta parte posibilitatile terapeutice optime in cazul multor tipuri de glomerulonefrite sint controversate.

Se disting glomerulonefrite primare (sau idiopatice) si glomerulonefrite secundare. Cele primare sint cauzate de factori deocamdata necunoscuti, in timp ce cele secundare sint consecinta unor boli sistemice, unor infectii, administrarii unor medicamente, toxice etc. In cel de-al doilea caz, prin tratarea cauzei, de exemplu eliminarea infectiei, evolutia bolii poate fi influentata benefic.

Glomerulonefritele primare, in schimb, a caror mecanisme de formare par a se baza pe un raspuns inadecvat al sistemului imunitar fata de diversi stimuli exteriori, necesita deseori aplicarea unui tratament agresiv cu medicamente care reduc apararea imunitara. Aceste substante insa, in doze mari si dupa administrari indelungate, cresc vulnerabilitatea organismului fata de infectii si chiar pot facilita dezvoltarea unor tumori maligne. De aceea, glomerulonefritele trebuiesc privite ca o provocare deosebita atit pentru medicul curant, cit si pentru pacientul suferind insusi. Se impun deci multa intelegere, rabdare si o relatie buna medic - pacient. Telul comun il reprezinta prevenirea aparitiei unor complicatii amenintatoare pentru viata, respectiv a insuficientei renale cronice avansate, care este ireversibila.

In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt, intr-un mod accesibil, trasaturile clinice ale principalelor glomerulonefrite impreuna cu posibilitatile actuale de tratament.

Se pot distinge patru mari tipuri de tablouri clinice de prezentare a glomerulonefritelor:

54593rgd68hfv7d

1.Sindromul nefritic acut, caracterizat prin aparitia brusca a unei hematurii de origine glomerulara (prezenta de globule rosii deformate in urina), unei proteinurii (prezenta unei cantitati semnificative de proteine in urina) si a unei eventuale reduceri tranzitorii si deobicei moderate a functiei renale (care este recunoscuta prin cresterea nivelului in singe a unor substante eliminate in mod normal prin urina - de exemplu ureea si creatinina). In acelasi timp sint retinute in vasele sangvine si in tesuturi importante cantitati de apa si sare, ceea ce duce la cresterea tensiunii arteriale, umflarea fetei si a gambelor (edeme) si citeodata chiar insuficienta cardiaca acuta. O reducere temporara a cantitatii de urina eliminate (=oligurie) este posibila. Acest tablou clinic este caracteristic pentru glomerulonefritele post-streptococice si alte tipuri de glomerulonefrite post-infectioase.

2. Glomerulonefrita rapid-progresiva prezinta unele trasaturi ale sindromului nefritic acut, insa ceea ce predomina este o deteriorare rapida, in cursul citorva saptamini pina la putine luni, a functiei renale. In glomeruli se constata proliferarea anumitor celule (celulele epiteliale ale capsulei glomerulare), care comprima structurile normale. Luarea de urgenta a unor masuri terapeutice se impune cu necesitate, altminteri leziunile glomerulare devenind ireversibile. Glomerulonefrita rapid-progresiva este o varianta (rara) a practic oricarui tip de glomerulonefrita.

3. Sindromul nefrotic este o forma evolutiva severa a glomerulonefritelor care se caracterizeaza printr-o permeabilitate crescuta a filtrului glomerular fata de proteine. Definitorie este o pierdere masiva de proteine pe cale urinara (mai mult de 3,5 grame in 24 de ore). Aceasta duce la la o scadere a nivelului sangvin al proteinelor, precum si la tulburari ale metabolismului lipidelor (grasimilor); se observa acumulari de lipide in singe si urina. Prin pierderera de substante implicate in apararea antiinfectioasa, creste vulnerabilitatea fata de infectii. In urina se pierd si factori cu efect anticoagulant, astfel ca exista un risc crescut de aparitie a trombozelor (formarea de coaguli in venele profunde). Tulburarile metabolismului proteinelor si a sarurilor duc la acumulari de apa in tesuturi. Pe linga tratamentul glomerulonefritei cauzatoare, sindromul nefrotic poate fi influentat prin masuri nespecifice: reducerea aportului alimentar de sare, dieta hipoproteica (!), eventual administrarea de medicamente care sporesc cantitatea de urina (diuretice).

4. Glomerulonefritele oligosimptomatice sint caracterizate printr-o proteinurie redusa sau de intensitate mijlocie, o hematurie variabila si o reducere lenta, in cursul a multor ani, a functiei renale. Valori crescute ale tensiunii arteriale si o tendinta spre formarea de edeme pot fi prezente. Aceste elemente sint descoperite deseori la controale medicale de rutina. Anumite masuri terapeutice sint totusi de multe ori necesare, deoarece influenteaza pozitiv reducerea functiei renale. In prima instanta trebuie tratata hipertensiunea arteriala, caci aceasta este legata nemijlocit de deteriorarea functiei rinichilor. Valorile ideale ale tensiunii arteriale in acest caz sint 120-130 / 70-80 mmHg. De o deosebita importanta in acest context este o grupa de medicamente antihipertensive numite inhibitori ai enzimei de conversie - captopril, enalapril, ramipril, lisinopril etc - care reduc concomitent proteinuria si carora li se atribuie astfel un efect renoprotectiv. In al doilea rind, odata cu prezenta unei insuficiente renale cronice, este necesara tinerea unei diete cu continut redus in proteine ( intre 0,6 - 0,8 g / zi). Aceasta dieta hipoproteica, impreuna cu normalizarea tensiunii arteriale, pot intirzia aparitia unei insuficientei renale terminale (necesitind instituirea dializei) cu multi ani. Scaderea greutatii corporale este o alta masura menita sa reduca intensitatea proteinuriei.