Tulburarea autistă - psihoterapie tablou medical

Copii cu probleme de autism se comporta de cele mai frecvente ori in mod bizar Insa analizand acest comportament bizar si descoperind functia pe care o indeplineste se poate da o explicatie rationala producerii lui Bineinteles acest lucru nu inseamna ca aceste comportamente trebuiesc incurajate sau neaparat tolerate. Analizand comportamentul copilului, trebuie sa intelegem ce anume il declanseaza dar si ce anume il face sa dureze. De exemplu, tehnicile opresive care utilizeaza pedeapsa in eliminarea comportamentului nedorit sunt lipsite de sens si ineficiente pe termen lung. “ Interventia in inlaturarea manifestarilor bizare are efectele dorite atunci cand se porneste de la originea lor si nu de la manifestarea in sine” ( Cucuruz , 2004, p.85) Interzicerea sau eliminarea brutala a comportamentului auto-stimulativ este doar o solutie de moment, dar care pe termen lung, poate agrava problemele existente.

Ce este de facut?

1. De obicei avem doua alternative : “ Prima se refera la modificarea conditiilor de mediu care declanseaza un anume comportament iar a doua se refera la oprirea copilului de a manifesta acel comportament pentru a i se forma in schimb un alt comportament” (Cucuruz, 2004, p. 86 )

2. Prima idee de la care trebuie sa plecam este aceea de a stabili daca schimbarea comportamentului este spre binele copilului. De exemplu, stoparea leganarii corpului poate duce la intensificarea fluturarii mainilor, sau interzicerea fluturarii mainilor poate dezvolta clipirea ochilor.

3. Motivul cel mai evident pentru care trebuie schimbat comportamentul este acela care reprezinta un pericol pentru copil sau pentru cei din jur. Aici sunt incluse formele severe de automutilare si izbucnirile agresive ca: muscatul sau lovitul cu piciorul. Un alt semn care arata ca trebuie schimbat comportamentul este atunci cand el devine de nesuportat pentru cei din jur. De exemplu cand persoana pune aceleasi intrebari de mai multe ori , sau cand se plimba prin casa toata noaptea fredonand o melodie. “ Comportamentul trebuie schimbat si atunci cand devine ofensiv sau dezgustator pentru ceilalti, indecent ( umbla dezbracat, isi atinge organele genitale in public, miroase locul unde a stat o persoana )” (Cucuruz, 2004, p.86-87 )

4. In momentul in care copilul copilul este permanent introdus intr-o activitate si cand comportamentele dorite cresc in frecventa, auto-stimularea descreste. Organizarea riguroasa a spatiului dar si aorarului copilului scad anxietatea si duc la linistirea copilului si scaderea comportamentelor streotipe. Odata aflata cauza si functia indeplinita de un anume comportament se poate trece la anumite masuri.

5. Cateva cercetari recente au concluzionat faptul ca multe dintre aceste comportamente isi au originea in dificultatea persoanelor cu autism de a intelege realitatea celor din jur. Ei apreciaza cu greu faptul ca ceilalti au niste intentii si ca un anume comportament are un sens, si nu este nicidecum la intamplare. De aceea trebuie sa gasim modalitati prin care intelesul sa fie cat mai explicit pentru copil. In unele cazuri aceasta poate sa insemne formularea verbala a intentiilor in locul presupunerii ca respectivul copil intelege intuitiv ceea ce se cere de la el. In alte cazuri copilul nu intelege limbajul vorbit si atunci trebuie gasite alte cai de a face copilul sa inteleaga.

6. Uneori raspunsul poate fi mult mai simplu. “ De exemplu un copil poate invarti rotile unei masini pentru ca pur si simplu nu intelege seminificatia simbolica a jocului masinii. In aceasta situatie copilul trebuie invatat cum trebuie sa manevreze anumite obiecte Daca acest lucru este bine inteles comportamentul nu mai pare deloc bizar, iar problema poate sa dispara, sau cel putin poate fi redefinita ca o nevoie a copilului de a fi ajutat sa realizeze un nivel de functionare mai ridicat.” (Cucuruz, 2004, p.88)

7. Alte comportamente bizare pot fi abordate invatand copilul sa se bazeze mai putin pe simtul olfactiv si tactil si mai mult pe vaz si auz mai bine acceptate din punct de vedere social. “ Deci in loc sa i se interzica copilului sa-i linga sau sa-i miroase pe ceilalti, va trebui sa se construiasca un program prin care copilul sa fie invatat sa acorde atentie trasaturilor vizuale si auditive prin care se poate face difernta intre diferite persoane si sa se exerseze mult cu copilul in sensul sesizarii acestor deosebiri cu ajutorul simturilor respective. Va fi greu pentru ca este nedrept sa opresti un copil sa-si foloseasca singura modalitate prin care poate cunoaste realitatea sis a-l oblige sa foloseasca alte cai, lucru care-i poate crea confuzii si tulburari, dar cu exercitiu se poate ajunge la rezultate satisfacatoare.” ( Cucuruz, 2004, p.88-89 )