Conținutul procesului instructiv-educativ - modalități inovatoare în structurarea conținuturilor

I. Generalităţi

Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia sunt realizate activităţile didactice (lecţii etc.) şi educative (ore de dirigenţie etc.) proiectate conform obiectivelor generale şi specifice stabilite la nivel de politică şcolară/universitară (vezi programele şcolare dar şi unele programe extraşcolare). Aceste activităţi, integrate în cadrul instruirii, proiectată de profesor în contextul specific fiecărei discipline şcolare, au ca efect învăţarea didactică realizată de elev conform programelor şi manualelor şcolare, în clasă şi în afara clasei, în mediul şcolar şi extraşcolar.

Ambele activităţi – cea de instruire, proiectată de profesor şi cea de învăţare didactică, realizată de elev, ca efect direct şi indirect al instruirii – sunt subordonate unei activităţi cu un grad mai mare de generalitate, educaţia, studiată în partea I a cursului nostru. În această perspectivă, procesul de învăţământ este cunoscut şi sub numele de “proces instructiv-educativ”, iar teoria instruirii este considerată “subteorie a teoriei a educaţiei”

Prin activitatea de instruire / învăţare, subordonată activităţii de educaţie (care vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin acţiuni structurate pe baza corelaţiei subiect (educator) – obiect (educat), procesul de învăţământ contribuie la realizarea funcţiilor generale ale educaţiei, transpuse într-un context didactic specific, dependent de particularităţile fiecărei vârste psihologice, fiecărei trepte şi discipline şcolare. În raport de funcţiile generale ale educaţiei şi de structura de bază a educaţiei, procesul de învăţământ include un ansamblu de variabile dependente sau independente de acţiunea directă a profesorului. Ansamblul acestor variabile delimitează dimensiunile generale ale procesului de învăţământ.

II. Procesul de învăţământ

A. Conţinut

Conţinutul procesului de învăţământ reprezintă ansamblul cunoştinţelor şi al capacităţilor proiectate la nivelul planului de învăţământ, a programelor şcolare / universitare, a manualelor şcolare / cursurilor universitare, a altor materiale care stimulează activitatea de învăţare.

În sens larg, conţinutul învăţământului reprezintă "ansamblul cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor" incluse în programele şi manualele şcolare fără raporta-rea acestora la obiective şi valori pedagogice asumate în mod explicit.

În sens restrâns, conţinutul învăţământului reprezintă ansamblul atitudinilor şi al strategiilor cognitive care asigură stăpânirea şi valorificarea cunoştinţelor conform obiectivelor generale şi specifice stabilite pe criterii valorice explicite, pedagogice şi sociale, la nivelul planului de învăţământ şi la nivelul programelor şcolare / universitare.

B. Factori determinanţi

Factorii care determină conţinutul procesului de învăţământ reflectă evoluţiile înregistrate în plan social la nivelul concepţiei despre educaţie, cultură, învăţare, asumată în sens politic, sociopedagogic, psihologic.

Concepţia despre educaţie asumată la nivel politic / de politică a educaţiei este obiectivată în documente care constituie baza "curriculumului formal" sau a "curriculumului oficial": Legea învăţământului, Statutul cadrelor didactice, Programul de dezvoltare a educaţiei pe termen mediu şi lung etc. Aceste documente stabilesc finalităţile macrostructurale ale sistemului de educaţie şi învăţământ: idealul pedagogic, care defineşte tipul de personalitate necesar societăţii pe termen lung; scopurile pedagogice, care definesc direcţiile principale de dezvoltare ale sistemului, de-limitând structura de organizare necesară şi criteriile adecvate pentru elaborarea planului de învăţământ şi a programelor şcolare/universitare.

Concepţia despre cultură dezvoltată la nivel sociopedagogic concentrează criteriul axiologic de selecţionare a conţinuturilor situat la nivelul corelaţiei existente între core curriculum / trunchiul comun de pregătire generală şi formarea-dezvoltarea de bază a personalităţii. Această corelaţie funcţional-structurală presupune valorificarea cunoştinţelor fundamentale ale fiecărui domeniu (cultura generală a disciplinei), stabile din punct de vedere epistemologic şi etic (cultură generală instrumentală / învăţământul primar; cultura generală de bază / învăţământul secundar), deschisă spre cultura de profil şi de specialitate pe orizontala şi verticala sistemului (vezi învăţământul secundar liceal şi profesional şi învăţământul superior universitar scurt, lung, postuniversitar).

Concepţia despre învăţare, elaborată la nivel psihologic, valorifică teoriile care evidenţiază, în mod special, rolul activităţii elevului, realizabil prin: "paşi mici" (Skinner), operaţii (Piaget), acţiuni materiale-externe-interne (Galperin), condiţii de instruire (Gagné), modele de raportare la mediu prin acţiune, imagine, simbol (Bruner), factori externi şi interni, care susţin aptitudinea de învăţare a elevului (Bloom, Carrol / vezi Învăţarea deplină, 1983)

C. Obiectivarea conţinutului învăţământului

Documentele oficiale care asigură proiectarea conţinutului procesului de învăţământ sunt cele care susţin: planul de învăţământ, programele şcolare / universitare, manuale şcolare / cursurile universitare, alte materiale de învăţare destinate în special elevului/studentului dar şi profesorului (numite şi materiale curriculare anexe şi conexe). Analiza noastră are în vedere documentele oficiale fundamentale. De remarcat importanţa ierarhizării lor pe criteriul gradului de generalitate care impune obligativitatea raportării permanente a manualelor şcolare la structura de funcţionare a programelor şcolare şi a programelor şcolare la structura de funcţionare a planului de învăţământ, determinantă, la rândul său, în sens pedagogic şi social, de structurii de organizare a sistemului de învăţământ (vezi, de exemplu, diferenţa existentă între planul de învăţământ organizat în contextul învăţământului general şi obligatoriu de 9 ani şi planul de învăţământ organizat în contextul învăţământului general şi obligatoriu de 8 ani).