Curriculum - adaptat pentru elevii cu CES - Adaptarea strategiilor didactice de predare-invatare-evaluare

Aria curriculara: Om si societate

Disciplina: Istorie

Clasa: a VII-a A

Anul scolar: 2017-2018

ARGUMENT

Integrarea elevilor cu cerinte special in scoala publică este o consecință a unei teze elaborate în anul 1988 de UNESCO și care a stat ulterior la baza Directivelor de acțiune ale Conferinței Mondiale a Educației Speciale de la Salamanca. Procesul a continuat la Conferința UNESCO de la Jomtiem, Thailanda (1990), unde s-a adoptat principiul educației pentru toți. În Declarația de la Salamanca se preciza că școala incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunități școlare primitoare pentru toți.

Ca urmare a acestei organizări complexe și a structurii eterogene a colectivelor școlare sunt necesare și în clase unele măsuri speciale organizatorice (săli multifuncționale, materiale suport, etc.), dar și măsuri de diferențiere și adaptare curriculară, precum și instrumente adaptate de evaluare. Adaptarea curriculară presupune un curriculum diferențiat pentru elevii cu C.E.S., o adaptare personalizată pentru fiecare elev cu C.E.S. În acest sens, adaptarea curriculară selectează acele cunoștințe care pot fi accesate de elev raportat la specificul funcțiilor sale psihice , în special cele ale gândirii, atenției, limbajului, memoriei, etc.

Analizând particularitățile specifice procesului de învățare a copiilor cu diferite tipuri de deficiență, se ajunge la concluzia că una dintre calitățile esențiale ale curriculum-ului școlar vizează un grad cât mai mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze în ritmul său și să fie tratat în funcție de capacitățile sale de învățare.

Educația integrată îi va permite elevului cu C.E.S. să trăiască alături de ceilalți elevi, să desfășoare activități comune, dobândind abilități indispensabile pentru o viață cât mai apropiată de cea normală, pentru o adevărată inserție socială.

Cu certitudine, elevii cu dificultăți de învățare au nevoie de ajutor în vederea adaptării, integrării și devenirii lor ca și ceilalți elevi – cu succese si insuccese, cu realizări și cu ratări, dar și cu rezultate încurajatoare.

• Competențe generale

1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate.

2. Exersarea demersurilor şi a acţiunilor civice democratice.

3. Aplicarea principiilor şi a metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.

4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă.

• Valori si atitudini

Competenţele generale şi specifice, care trebuie formate prin procesul depredare-învăţare-evaluare a istoriei, promovează următoarele valori, atitudini şi comportamente:

Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune

Gândire critică şi flexibilă

Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi

Respectarea drepturilor fundamentale ale omului

Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială

Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca factorde predicţie a schimbărilor

Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor

Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei, culturii, vieţii sociale

Asumarea diversităţii etnice, sociale, religioase si culturale.

• Competențe specifice

1.1 Utilizarea termenilor istorici specifici Evului Mediu în diferite situaţii de comunicare scrisă sau orală.

1.2 Utilizarea termenilor istorici specifici Epocii Moderne în diferite situaţii de comunicare scrisă sau orală.

2.1. Realizarea, în echipă, prin asumarea unor responsabilităţi, a unui proiect.

2.2. Participarea la realizarea unui proiect istoric, de grup, care evidențiază rolul personalităților în faptele istorice

2.3. Realizarea, în grup, a planului unei dezbateri pe o tema istorică.

3.1. Localizarea în timp şi în spaţiu a faptelor istorice din Evul Mediu, pe baza surselor istorice.

3.2. Descrierea unui fapt istoric din Evul Mediu, utilizând informaţii din surse istorice, cunoscute sau la prima vedere.

3.3. Compararea informaţiilor din surse istorice referitoare la un aspect al civilizaţiilor medievale, în vederea stabilirii unor asemănări şi a unor deosebiri.

3.4. Localizarea în timp şi în spaţiu a faptelor istorice de la sfârşitul Evului Mediu şi din Epoca Modernă, pe baza surselor istorice.

3.5.Descrierea unui fapt istoric de la sfârşitul Evului Mediu şi din Epoca Modernă, utilizând informaţii selectate din surse istorice, cunoscute sau la prima vedere.

3.6. Compararea informaţiilor din surse istorice referitoare la un aspect al civilizaţiilor de la sfârşitul Evului Mediu şi din Epoca Modernă, în vederea stabilirii unor asemănări şi a unor deosebiri.

4.1. Selectarea surselor istorice pentru susţinerea sau combaterea unui punct de vedere.

4.2.Realizarea de comparaţii referitoare la fapte istorice, utilizând informaţii din medii non-formale.