Managementul unităților de învățământ care școlarizează elevi cu Cerințe Educaționale Speciale

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Realitatea școlară din zilele noastre arată că atât în țara noastră cât și în țările europene din ce în ce mai mulți copii au probleme mari în adaptarea la rigorile programului școlar și la cerințile programei școlare.O parte dintre aceștia sunt predispuși abandonului școlar. Managementul unităților de învățământ care școlarizează elevi cu cerințe educaționale speciale presepune o serie de acțiuni pentru identificarea și gestionarea cazurilor de elevi cu CES precum și de sprijinire a cadrelor didactice care lucreazăefectiv cu elevii. Deși este o temă general acceptată, implementarea educației incluzive întâmpină greutăți semnificative la nivelul unităților de învățământ, date fiind varietatea mediilor de învățare, a contextelor sociale și a resurselor disponibile, a experiențelor în dezvoltarea programelor de învățare incluzivă. În România, educația copiilor cu dizabilități și/sau CES este reglementată printr-o serie de acte normative, este susținută și implementată de o serie de instituții educaționale cu diferite atribuții în acest domeniu și este subiectul mai multor programe și proiecte, care contribuie la dezvoltarea și adaptarea sistemului de învățământ la nevoile specifice ale acestora.

1.1Acte normative care reglementează identificarea și gestionarea cazurilor de CES la copii

-Ordinul nr. 1985/1305/5805/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale

-Ordin nr.3124 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare

1.2 Formarea profesorilor în domeniul educației inclusive

În activitatea cu copiii cu dizabilități și/sau CES, resursele umane au cel mai important rol pentru asigurarea unei incluziuni depline în mediul școlar. Studii în domeniul educației evidențiază faptul că, la nivelul ansamblului sistemului educațional românesc, continuă să fie un aspect problematic pregătirea profesorilor din învățământul de masă în spiritul unei educații incluzive, precum și în domeniul strategiilor de lucru cu copii cu dizabilități și/sau CES, care să ofere acestora contexte pentru a se informa și a se forma în ceea ce privește afecțiunile, dificultățile de adaptare școlară, de comunicare și de socializare ale elevilor cu dizabilități. Formarea inițială a profesorilor de învățământ preșcolar și primar cuprinde un curs obligatoriu în domeniul educației incluzive. În formarea inițială a profesorilor de gimnaziu și liceu nu există elemente de curriculum obligatoriu destinate acestui scop. Oferta de programe de formare continuă în domeniul educației incluzive la nivelul județelor este limitată - fie din cauza faptului că nu este considerată o prioritate a dezvoltării profesionale, fie din cauza lipsei de specialiști la nivel local, în domeniul educației copiilor cu dizabilități și/sau CES