Valoarea educației economice pentru înțelegerea lumii de astăzi

Valoarea educatiei economice pentru intelegerea lumii de astazi

In a doua jumatate a secolului XX, omenirea a trait experienta unei cresteri economice fara precedent, in special ca urmare a progresului tehnologic din ce in ce mai rapid si a intensificarii competitiei internationale. Acest progres a fost posibil datorita capacitatii umanitatii de a controla si organiza mediul sau inconjurator in functie de propriile cerinte, altfel spus raportandu-se la domeniile stiintei si educatiei, principalele forte motrice ale progresului economic. Educatia nu mai este definita doar din punctul de vedere al impactului asupra cresterii economice, ci si din perspectiva mai larga a dezvoltarii umane, plasandu-se in prim planul preocuparilor interdisciplinare ale organismelor guvernamentale si nonguvernamentale nationale si internationale.

Dupa ce o lunga perioada de timp educatia si instructia au fost cu predilectie lasate in seama pedagogiei si pedagogilor, in ultima jumatate a secolului trecut specialisti din cele mai variate domenii – economisti, sociologi, psihologi, tehnocrati si politicieni – au procedat la o abordare multi si transdisciplinara, incluzand in ecuatiile strategiilor de dezvoltare nationala, regionala si globala invatamantul si formarea profesionala a fortei de munca. Pe langa componentele psihopedagogice si de continut ale invatarii – abordata in dinamica mecanismelor sale si adecvata progreselor extraordinare ale cunoasterii stiintifice si actiuniipractice – durata, structurile, finantarea si managemntul educational au intrat sub incidenta unor abordari economice, fiind evaluate inclusiv dupa criterii economice de cost si rezultate. Noile abordari economice ale educatiei au vizat cererea de educatie in scopuri economice – analizata si evaluata prin teoria

capitalului uman – comparatiile internationale evidentiind importanta resurselor umane pentru cresterea productivitatii.

In decursul istoriei moderne, toate tarile lumii au pus accentul pe dezvoltarea economica. Lumea contemporana se reintoarce la adevaratul scop al economicului, omul, asigurarea bunastarii si securitatii lui, atat la nivel individual cat si social.

Ritmul si continutul schimbarilor social-economice ale contemporaneitatii determina inovarea periodica a educatiei, deoarece natura si societatea comanda, in esenta, dezvoltarea personalitatii (A.Huberman). Sistemul de invatamant trebuie deci sa raspunda exigentelor actuale si viitoare ale societatii, marcate de problemele lumii contemporane, carora, la randul lor, le raspund noile educatii.

Educatia economica, declarata de UNESCO ca una dintre noile educatii, ii face pe elevi sa inteleaga problemele din cotidian, ii ajuta sa identifice si sa evalueze consecintele deciziilor personale, ale parintilor si autoritatilor.

C. Marinescu considera ca, din perspectiva economica si cea sociologica educatia reprezinta o frumoasa contributie la cunoasterea si intelegerea tezei ca atunci cand te gandesti ca trebuie sa investesti, sa folosesti timp uman si sa cheltuiesti resurse financiare, prima investitie care trebuie facuta este in educatie, in pregatirea pentru viata care urmeaza sa fie traita in societate, in

spiritul credintei de mai bine pentru om si omenire . In acest sens, cunostintele si atitudinile economice sunt variabilele-cheie care, spre deosebire de alte resurse care se epuizeaza pe masura utilizarii, se amplifica, se multiplica si se diversifica prin utilizare, constituindu-se, in ultima instanta, intr-o resursa practic inepuizabila pentru educatia economica.

Educatia in societatea moderna ar trebui nu numai sa corespunda cerintelor sociale, ci sa

preceada si sa prevada tendintele de dezvoltare social-economica, sa personalizeze actul educativ . Analizand raportul dintre cultura individuala si cea economica, este potrivit sa reluam un pasaj din Goethe: „Chiar daca lumea in ansamblul ei merge inainte, tineretul trebuie totusi sa reinceapa mereu de la capat si sa parcurga individual epocile culturii universale”. Aceasta parcurgere, ce se

desfasoara in rezultatul educatiei, ca proces global ar putea fi caracterizata si drept o recapitulare rapida si esentializata a experientei cultural-economice a umanitatii in ansamblul sau si in particular, a experientei comunitatii si a grupului de referinta in formarea elevului pentru viata.