Brainstorming tradițional - raport de cercetare

Cel care a inventat în anul 1941 brainstorming-ul ca tehnică de generare de idei a fost Alex Osborn, un director de publicitate. Denumirea de “brainstorming” a stârnit multe controverse, deoarece este de origine medicală şi se referă la crizele bolnavilor de epilepsie. Ceea ce l-a determinat pe Osborn să dea creadă în necesitatea inventării unei asemenea tehnici a fost formalismul deloc productiv al întâlnirilor de afaceri. El a propus un set de reguli menite să asigure minţii libertatea de a crea:

1.Nu criticaţi ideile celorlalţi.

2.Daţi naştere cât mai multor idei.

3.Contează cantitatea, nu calitatea.

4.Ideile originale sunt apreciate.

5.Construiti pe ideile celorlalţi.

Cel puţin la nivel teoretic, aplicând aceste noi reguli, inhibiţiile oamenilor se reduc aproape la minim, ceea ce îi ajută să exprime idei ce în alt context le-ar considera stupide şi nu ar avea curajul să le expună. Cu ajutorul brainstorming-ului, chiar şi ideile « inutile » sunt folositoare deoarece, pornind de la ele, se pot crea idei bune şi interesante.

Începând din anul 1941, această tehnică este folosită pentru a genera idei in diverse domenii, cum ar fi publicitatea, marketingul sau managementul.

Despre sesiunile noastre de brainstorming

În primă fază, am realizat o singură sesiune, însă, pentru a ne putea testa ipotezele, am fost nevoite să mai aplicăm tehnica o dată. A doua oară, am folosit participanţii (mai puţin unul dintre ei) de la primul brainstorming pe post de grup de control, si am mai introdus doi subiecţi, care au reprezentat pentru noi grupul experimental. În primul rând, ne-am ales participanţii care să participe la brainstorming deoarece am vrut să lăsăm la latitudinea lor alegerea temei. Şi aceasta pentru că nu am vrut să creăm o situaţie artificială, ci am dorit ca subiecţii să genereze idei care, poate, le vor fi de folos în rezolvarea problemei propuse de ei.

Tema primului brainstorming a fost : « Cum putem transforma sala de repetiţii într-un laborator de teatru » şi a fost supusă discuţiei de către şapte studenţi la actorie ai Universităţii Hyperion. Aceştia se confruntă în prezent cu o problemă destul de serioasă : nu au săli de repetiţie corespunzătoare nevoilor lor. Au încercat să rezolve problema în repetate rânduri, însă fără rezultat. I-au convocat la discuţii pe profesorii lor, dar acestea în van Una din realizatoarele acestui proiect , Oana Galan, colegă cu ei la actorie a fost de faţă la aceste discuţii, desfăşurate sub forma unor focus-grupuri fără moderator. Atunci când au observat că nu se pot găsit soluţii raţionale pentru a ieşi din această dilemă, singura alternativă a rămas organizarea unui brainstorming, în care studenţii să se gândească la alternative pe care nu au avut curaj să le expună in cadrul acelor « focus-grupuri » improvizate.

La sfârşitul sesiunii de brainstorming au existat discuţii cu privire la adecvarea temei la această temă, datorită ideilor puţin originale, orientate mai ales pe partea spirituala a transformării sălii de repetiţii într-un laborator de teatru, cum ar fi coeziunea grupului si o mai bună comunicare studenţi-profesori.

Obiective şi ipoteze

1.observarea modului de funcţionare a tehnicii:

-într-o situaţie ne-artificială în care subiecţii se confruntă cu o problemă în organizaţia din care fac parte

-când participanţii nu cunosc tehnica la nivelul unor specialişti

2.testarea caracterului de necesitate a rigurozităţii normelor prin urmărirea rezultatului pe care l-ar putea avea eventualele abateri de la regulile brainstorming-ului

3.identificarea unor posibilităţi de “adaptare” a tehnicii in funcţie de caracteristicile participanţilor şi de problema abordată

1.Dacă subiecţii nu au participat anterior la un alt brainstorming, atunci vor apărea situaţii de nerespectare a normelor.

2.Daca participanţii se cunosc între ei, atunci ei nu vor reacţiona în mod negativ (inhibare, reproş) la posibilele critici aduse ideilor proprii de către ceilalţi participanţi.

3.Dacă în interiorul grupului de subiecţi există diferenţe de status, atunci acestea se vor regăsi în gradul de implicare al subiecţilor în procesul generării de idei