Cristalizarea Opiniei Publice - Recenzie

Titlul de parinte al relatiilor publice este disputat de catre Ivy L. Lee si Edward L. Bernays, dar cel din urma are avantajul introducerii termenului de „relatii publice” si de prim autor care a scris o lucrare de specialitate in relatii publice.

Datorita faptului ca pentru Edward L. Bernays domeniu pe care il practica era mai vast decat putea sa cuprinda termenul “publicity”, hotaraste sa introduca un termen nou care sa descrie mai clar activitatea practica de el si, astfel din 1919 s-a prezentat drept „consilier in relatii publice”.

Deoarece doreste sa explice publicului sintagma de „relatii publice” si atributiile unui consilier in relatii publice, in 1923 publica „Cristalizarea opiniei publice”. Pentru a-si atinge obiectivul, el foloseste ca argumente concluziile psihologilor, sociologilor si jurnalistilor asupra gandirii si comportamentului public.

Remus Pricopie afirma ca volumul si-a atins obiectivele si anume, a introdus termenul de relatii publice, a prezentat instrumentele utile (cercetare, actiune si evaluare) domeniului si a introdus elementul care diferentiaza relatiile publice de alte activitati de comunicare.

Pentru ca aceasta carte sa aiba o vizibilitate cat mai mare si pentru a ajunge in atentia publicului, Bernays s-a folosit de geniul sau in promovarea unei idei si a ales un titlu potrivit pentru acest lucru.

Pe parcursul cartii, el a folosit des ideea conform careia un consilier in relatii publice „il reprezinta pe client in fata publicului, si are acesta posibilitate si pentru ca este, de asemenea un reprezentat al publicului in fata clientului.”-p.47

A dat numeroase exemple pentru a demonstrat aplicabilitatea muncii consilierului in relatii publice. Astfel, ne sunt prezentate cazurile in care o companie producatoare de plase de par a fost ajutata sa isi creasca vanzarile, cum oamenii au fost influentati sa cumpere carti, cum consumul de sunca a crescut spre multumirea unei companii producatoare, precum si multe altele. In toate aceste cazuri se remarca modul inedit in care Bernays a actionat.

Pentru a se face inteles si a explica rolul relatiilor publice, autorul s-a folosit de termenul „opinie publica” introdus cu un an in urma de catre Walter Lippmann.

Bernays declara ca presiunea opiniei publice este tot mai mare si acest lucru se datoreaza a trei tendinte recente de o importanta fundamentala. Prima este reprezentata de cresterea interesului pentru activitatea industriala, a doua este aviditatea publicului pentru informatiile despre probleme politice si sociale, iar a treia este dorinta de a-si expune punctul de vedere. Autorul da exemple ale importantei crescande a opiniei publice fata de industriile de interes public si afirma ca si un serviciu care nu se afla in competitie cu altele trebuie sa se „vanda” publicului.

Pentru ca in industrie si afaceri trebuie sa se tina cont atat de pericolul de interventie a publicului in conducerea companiei, cat si de cresterea continua a competiei, consilierul in relatii publice are rolul de a da sfaturi in legatura cu factorii care pot sa plaseze produsele companiei in preferintele publicului, dar si in legatura cu prezentarea lor in fata oamenilor. Sunt date exemple de companii care au depus eforturi pentru a atrage atentia publica sau pentru a obtine o atitudine favorabila din partea publicului ori a unor industrii.

Pentru Bernays, meseria de consilier in afaceri se aseamana cu cea de avocat, in sensul in care amandoua presupun „sfatuirea clientului si reprezentarea lui in litigii.”p. 67

Autorul aseamana consilierul in relatii publice cu un student, iar domeniul sau de activitatea este modul in care gandeste publicul si in care manualele lui sunt reprezentate de faptele de viata. El „isi foloseste cu talent intuitiile in folosul testelor si anchetelor practice si psihologice” si „ajuta la crearea circumstantelor si evenimentelor” p. 68

„Consilierul in relatii publice foloseste toate mijloacele practice de masurare a gandirii publice pe care le-a dezvoltat si folosit publicitatea moderna : campania de cercetare, conferinta, studierea unui anumit grup sau unei anumite stari de spirit ca un ajutor suplimentar, o confirmare ori modificare a propriilor evaluari si judecati.”p – 69

Rolul cel mai important al sau consta in a-si sfatui clientul „in vederea atingerii unor rezultate pozitive in domeniul relatiilor publice si a-l preveni in legatura cu eventualele situatii nefericite si paguboase.”p. 70

„Consilierul in relatii publice lucreaza cu acel material vag, putin inteles, nedefinit numit opinie publice”p. 73 De aceea se propune o definiere a individului care face parte din grup pentru a intelege implicatiile sociale ale gandirii si actiunilor indivizilor.

Consilierul in relatii publice se confrunta ca faptul ca oamenii care stiu putine nu accepta un punct de vedere contrar”, acest lucru fiind denumit de psihologi „compartimente de rezistenta la logica”. Autorul incearca sa descrie cum se manifesta acest lucru si sa gaseasca niste solutii.

Se mai incearca gasirea unui raspuns la o divergenta de opinie cu privirea la faptul daca opinia publica este maleabila sau incapatanata, iar pentru aceasta, Bernays analizeaza presa in relatia sa cu opinia publica deoarece „presa este cea mai importanta dintre diferitele institutii care sunt considerate in mod curent ca lideri in modelarea gandirii publice.”p.79 Au fost date exemple care sustineau ambele variante, dar s-a tinut cont si de faptul ca exista si alti factori care contribuie la formarea opiniei publice. Pentru a-si stabili strategia de actiune, consilierul de relatii publice trebuie „sa studieze cu atentie relatia dintre opinia publica si organele care o mentin sau o influenteaza pentru a o modifica.” – p. 82