Etică protestantă și spiritul capitalismului - Max Weber - recenzie

Printre cei care au contribuit la modelarea conceptelor politice şi sociale ale secolului al XX-lea, Max Weber (1864-1920) este unul dintre cei mai puţin menţionaţi. Totuşi, efectele contribuţiei sale nu pot fi subestimate, astfel că el poate fi considerat unul din cei mai influenţi sociologi ai secolului trecut.

Maximilian Carl Emil Weber s-a născut la 21 aprilie 1864, fiind primul din cei 7 copii ai lui Max Weber şi Hellene Fallenstein. Intelectualul Max senior invita în mod frecvent politicieni şi savanţi la el acasă, aşa că fiul său a devenit familiar cu cercurile intelectualităţii. Mama lui Weber a fost o calvinistă de orientare puritană. Relaţia dintre părinţii săi a fost destul de tensionată: pe de o parte, un tată arogant şi autoritar dar hedonist, pe de altă parte, o mamă copleşită de durerea pierderii a doi copii, cu puternice convingeri religioase. Efectul acestui mediu a contribuit mult la tulburările interioare de care se spune că Max Weber a suferit în timpul vieţii sale, şi care vor răzbate prin operele sale.

Tendinţele puritane ale lui Weber – o constrângere pentru muncă şi o teamă de pericolele intelectuale şi spirituale ale indulgenţei de sine – au devenit evidente în timpul studiilor sale de drept la universitate. Strălucirea şi capacitatea sa i-au permis să se dedice unui studiu larg al societăţilor occidenta-le şi estice, concentrându-se pe evoluţia capitalismului în Europa şi America şi pe faptul că această creştere nu a fost reflectată în Asia. Studiile sale şi îndeosebi metodologia sa a ştiinţei sociale rămân neîntrecute. Weber a considerat că exactitatea şi lucrul în detaliu sunt esenţiale pentru o abordare mai sistematică şi mai ştiinţifică a ştiinţelor sociale.

Aceste calităţi l-au condus la o dezvoltare impresionantă a propriei cariere. Obţinând titlul de doctor în 1889 (la 25 de ani), a devenit profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, manifestând un interes puternic faţă de economia germană, implicându-se şi în politică, ca membru în partidul liberal.

În 1897, s-a mutat la Heidelberg pentru a ocupa un post de profesor la universitate. Moartea tatălui său în acel an pare să fi agravat o afecţiune psihică ce se dezvolta încet. În următorii cinci a încercat să rupă ciclul de recidive şi recuperări călătorind intens. Se pare că vizita sa în Statele Unite i-a permis însănătoşirea şi l-a inspirat în compilarea faimoasei sale opere teoretice. Cele mai faimoase lucrări ale lui Weber sunt circumscrise sociologiei economice, sociologiei politice şi sociologiei religiei.

Printre lucrările publicate în timpul vieţii lui de el, se numără Istoria organizaţiilor de afaceri medievale (1889), Istoria agrară romană şi însemnătatea sa pentru dreptul public şi privat (1891), Statul naţional şi Politica economică (1895), Fundamentele raţionale şi sociologice ale muzicii (1921), Religia Chinei: Confucianism şi Taoism, Religia Indiei: Sociologia Hinduismului şi a Budismului, Iudaismul antic, alte lucrări fiind compilate după moartea sa.

Etica protestantă şi spiritul capitalismului

Cea mai cunoscută lucrare sociologică şi economică scrisă de Weber rămâne Etica protestantă şi spiritul capitalismului, publicată prima dată în 1905, carte controversată care rămâne şi astăzi în atenţia mediilor academice şi ştiinţifice. Principala idee a acestei cărţi este teza conform căreia Reforma protestantă ar fi fost una dintre cauzele principale ale dezvoltării capitalismului în Europa occidentală, teză pe care Weber o demonstrează.

Cartea este structurată în două părţi, împărţite în secţiuni astfel:

Introducere

- Partea I – Problema

1. Afiliere religioasă şi stratificare socială

2. Spiritul capitalismului

3. Concepţia lui Luther despre vocaţie

- Partea a II-a – Etica practică a protestantismului ascetic

4. Bazele religioase ale ascetismului laic

A. Calvinismul

B. Pietismul

C. Metodismul

D. Sectele baptiste

5. Ascetismul şi spiritul capitalismului

Introducere

Weber îşi începe cartea astfel: „Toţi acei care, fiind crescuţi în civilizaţia europeană de astăzi, studiază problemele de istorie universală, ajung mai devreme sau mai târziu să-şi pună, şi pe bună drep-tate, următoarea întrebare: cărei înlănţuiri de circumstanţe trebuie să imputăm apariţia, în civilizaţia occi-dentală şi numai în aceasta, a unor fenomene culturale şi economice care – cel puţin, aşa ne place să credem – au căpătat o semnificaţie şi o valoare universală?”

Remarcând prevalenţa contribuţiilor europene la dezvoltarea cunoaşterii şi a ştiinţei în numeroase domenii – chimie, fizică, medicină, istorie, arte, organizare statală etc. – Weber observă că această prevalenţă este adevărată chiar şi în cazul „forţei celei mai decisive a vieţii noastre moderne: capitalismul.” Însă, el face câteva precizări noţionale. Capitalismul modern, diferit de ceea ce alte civilizaţii înţeleg – o căutare a profitului – înseamnă la Weber ceva mai precis. Setea de câştig, căutarea profitului, a banilor, a celei mai mari cantităţi de bani posibile, în ele însele nu au nimic de-a face cu capitalismul. Chelneri, medici, birjari, artişti, funcţionari, soldaţi, hoţi, cerşetori, toţi pot fi caracterizaţi de această sete de câştig.