Familia și Planningul Familial

Daca omul este o fiinta eminamente spirituala, atunci religia si Biserica sunt nu numai competente si indreptatite ci sunt chiar cel mai competent, mai sigur, mai autorizat si mai obligat for care are datoria de a se pronunta asupra omului si familiei. In acest sens, religia si Biserica sunt o veritabila directie de constiinta, pentru ca impun omului sl societatii nu adevaruri autoritative externe ci adevarurile interioare, esentiale ale omului insusi, care determina total existenta, esenta, identitatea, unitatea si unicitatea omului.

Cel mai important lucru care se impune, cerecetatorului este acela ca reperele fundamentale, datele esentiale ale persoanei umane dovedesc esenta spirituala a omului. Ratiunea, rationalitatea si spiritualitatea omului dovedesc ca fundamentul sl esenta existentei in general nu poate fi decat spirituala si personala. Prin urmare, firea si Natura, ca baza, temei si esenta unificatoare a existentei sunt spirit, sunt persoana. Experienta si cercetarea stiintifica dovedesc conformitatea deplina a persoanei umane, a rationalitatii si sensului ei cu ratio-nalitatile firii, ale Naturii, ale universului, cu ansamblul lor. Aceasta conformitate a omului ca persoana cu legile generale ale Firii si spiritului impun de la sine concluzii precise, spirituale si un comportament anume. Persoana umana normala se naste si exista in deplina concordanta cu natura, cu firea. Prin urmare, omul nu are de ce "corecta" natura sau firea, pentru ca ar atenta la conformitatea si concordanta fundamentala cu ea. A "corecta" esenta firii si a existentei inseamna a deforma natura, a deranja sensul ei fundamental, spiritual, pozitiv. Nu e vorba de inventiile tehnice care privesc organizarea materiala si materia, ci e vorba de ratiunile fundamentale, bioetice ale naturii. Nasterea, dainuirea, cresterea, implinirea, procrearea sunt sensurile fundamentale ale existentei. A le nega, a le refula, a le modifica inseamna a modifica sau nega temeliile universului, ale existentei. Exact in acest sens sunt socotite aceste interventii drept pacat, de catre conceptia crestina.

Daca cercetatorul neaga esenta spirituala a omului si-l considera numai sub aspectul strict biologic, fara indoiala ca il face o existenta manevrabila si orice devine posibil. Pentru cercetatorul care recunoaste esenta spirituala a omului reperele spirituale sunt totale, definitive si resping manevrarea lui.

Principiul planning-ului

Planningul inseamna in esenta planificarea familiei, prin interventia umana, fizica, tehnica sau spirituala ("naturala") asupra procrearii. El consta in alegerea procrearii, intr-o actiune fie pentru a fixa momentul procrearii, fie pentru a micsora, suspenda sau distruge fecunditatea persoanei. Adeptii planningului enumera, ca date principale ale planningului, urmatoarele:

- a crede in posibilitatea si utilitatea unei reglari a nasterilor, complet inofensiva, sanatoasa;

- a redescoperi posibilitatea unei ecologii a fecunditatii cand lumea tehnologica isi vadeste limitele si erorile;

- a trai intr-un climat de sustinere reciproca si de incredere pentru infruntarea dificultatilor ce se intalnesc desigur si in acest domeniu;

- a exploata metoda pentru o mai buna cunoastere de sine si a propriei fiziologii, dincolo de faptul procreativ;

- a valoriza dragostea si sexualitatea in termeni de absolut sau relativ, de fizic sau afectiv, de spontan sau spontaneist, de rational sau cerebral;

- a inventa sexualitatea (si manifestarile fizice corelative) nu repetitiva ci variata si stimulanta.

Fata de aceste principii ale planningului, religia crestina si Biserica observa urmatoarele:

- Nimeni n-a dovedit ca planningul, prin orice metoda a lui, poate fi partial sau in general "inofensiv" si "sanatos". Dimpotriva: adeptii lui cei mai onesti si rigurosi nu ezita sa recunoasca riscurile si efectele negative imense.