Instituțiile - caracteristici și funcții - constrângerile formale și informale

Constrângerile formale

- “Diferenţa dintre constrângerile formale şi cele informale este una de grad. Imaginaţi un continuum de la tabu-uri, obiceiuri şi tradiţii, la un capăt, spre constituţiile scrise, la celălalt capăt. Mişcarea, lungă şi cu hopuri, de la tradiţiile şi obiceiurile nescrise spre legile scrise a fost unidirecţionată, întrucât ne-am deplasat dinspre societăţile mai puţin complexe, iar deplasarea este clar legată de specializarea şi diviziunea crescândă a muncii specifice societăţilor mai complexe” (D.C. North).

- Sistemele legale complexe, pentru a reglementa diverse dispute, includ reguli formale.

- Ierarhiile asociate organizării şi organizaţiilor moderne solicită structuri formale pentru reglementarea relaţiilor dintre agenţi.

- Regulile formale:

- complementează şi cresc eficacitatea constrângerilor informale;

- reduc costurile informării, monitorizării şi impunerii regulilor (costurile tranzacţionale);

- schimbă, completează sau înlocuiesc constrângerile informale.

- Regulile formale sunt politice, juridice, economice şi contractuale. In vârful lor se află regulile constituţionale, iar la bază statutele şi instrucţiunile de aplicare a legilor. Cu cât se află mai aproape de vârf, cu atât este mai costisitoare schimbarea regulilor. Regulile politice definesc structura ierarhică a comunităţii, structura proceselor decizionale şi caracteristicile explicite ale proceselor de controlare a “agendelor”. Regulile economice definesc drepturile de proprietate. Contractele includ reguli specifice unui acord de schimb şi presupun tranzacţionarea drepturilor de proprietate anterior definite. Contractele realocă drepturile de proprietate între actorii sociali. In genere, regulile de acest gen facilitează schimburile politice şi economice în care se joacă anumite interese. Cu cât diversitatea intereselor este mai mare, cu atât mai puţin probabil este efectul impunerii majorităţii şi cu atât mai mare este nevoia apariţiei de coaliţii.

- Regulile, ca atare, nu au nimic de-a face cu eficienţa socială, sunt instituite pentru a satisface bunăstarea individuală şi nu pe cea socială. Sunt eficiente social acele reguli ce generează stări în care rata privată a profitului este egală cu rata socială a profitului.

- Pentru a impune regulile sunt instituite metode de detectare a situaţiilor de încălcare, de măsurare a intensităţii gradului de încălcare şi de stabilire a costurilor instituirii regulilor.

- Regulile politice conduc la formulări ale regulilor economice, deşi ele sunt influenţate şi de interesele economice. Schimbările unora sunt asociate cu schimbări ale celorlalte. Direcţia cauzării este greu de stabilit.

- Regulile economice fundamentale se referă la drepturile de proprietate. Ele se schimbă în funcţie de schimbările costurilor şi beneficiilor economice. “Atunci când costurile tranzacţiilor politice sunt mici, iar actorii politici dispun de modele (mentale) corecte care să-i ghideze, rezultă drepturi de proprietate eficiente. Dar costurile ridicate ale tranzacţiilor de pe pieţele politice şi percepţiile subiective ale actorilor rezultă cel mai adesea în drepturi de proprietate care nu induc creştere economică (în care rata socială a profitului este inferioară ratei private a profitului), iar organizarea ce urmează nu dispune de nici un stimulent pentru a crea reguli economice mai productive (D.C. North).

- Regulile formale sau cele informale, luate una câte una, nu ne spun nimic despre funcţionarea eficientă a unei societăţi. De fapt, tocmai amestecul de norme informale, de reguli şi forme de impunere a acestora conturează domeniul opţiunilor care conduc la anumite rezultate. Problema e cum să distingi şi să construieşti acel “amestec” care, până la urmă, este generator de dezvoltare economică şi socială.

Constrângerile informale

- Pentru structurarea propriilor relaţii şi activităţi, oamenii îşi impun constrâgeri sub formă de regulă, ritualuri, convenţii etc., adică instituţii. Unele sunt formale: reguli şi norme juridice, drepturi de proprietate, drepturi şi responsabilităţi individuale. Altele sunt informale (nescrise) sub forma codurilor de conduită, normelor comportamentale, convenţiilor, ritualurilor.

- Între constrângerile formale şi cele informale se stabilesc relaţii de un gen sau altul:

- În termeni cantitativi, numărul regulilor informale este mult mai mare decât al celor formale, acoperind arii comportamentale mult mai extinse, atât în economie cât şi în societate.

- Constrângerile informale se bazează pe reguli formale, dar regulile rareori sunt invocate în situaţii concrete, întrucât ele au fost asimilate în procesul de socializare, prin învăţarea comportamentelor care le corespund, şi acţionează astfel într-un mod implicit.

- Regulile formale şi cele informale se află uneori în corespondenţă, pentru ca alteori să apară clivaje între ele. De exemplu, probabil că în prezent la noi instituţiile economiei de piaţă şi ale democraţiei liberale nu se află în corespondenţă cu constrângerile informale sau cu regulile de conduită care reglementează informal relaţiile dintre oameni, întrucât ultimele nu se schimbă rapid, prin promulgări legislative, ci treptat, odată cu schimbările din raporturile dintre oameni.

- Ca urmare a clivajelor sau decalajelor posibile dintre instituţiile formale şi cele informale, putem constata cum aceleaşi instituţii formale, operând cu contexte societale diferite, produc rezultate diferite.

Perioada de tranziţie poate fi astfel caracterizată în termenii decalajelor sau clivajelor dintre instituţiile formale ale economiei şi democraţiei liberale şi instituţiile informale care funcţionează în universul vieţii de zi cu zi a oamenilor.

- Sursele constrângerilor informale trebuie identificate în cultură, în modul de transmitere şi reproducere a informaţiei culturale (coduri de conduită, modele de comportare, tradiţii, mentalităţi, ritualuri, valori). Cultura include nu numai informaţii culturale, ci şi coduri de receptare, prelucrare şi aplicare a informaţiilor disponibile, coduri care acţionează într-o formă tacită sau implicită, adică fără a face conştient actorul social de exerciţiul în care este implicat. Din această perspectivă, două probleme sunt importante:

i) cum este prelucrată informaţia de către actorul social pentru orientarea relaţiilor şi activităţilor sale?

ii) cum intervine filtrul cultural în receptarea şi prelucrarea informaţiei noi?

Răspunsurile la aceste întrebări vor demonstra forţa constrângerilor informale.

- O categorie distinctă de constrângeri informale este reprezentată de convenţiile care rezolvă probleme de coordonare a comportamentelor implicate în relaţiile de schimb. Convenţiile reduc costurile tranzacţiilor prin coordonarea relaţiilor de schimb. In absenţa acestor convenţii informale, trebuie să fie instituite proceduri formale şi organizaţii speciale de măsurare şi de stabilire a costurilor tranzacţionale. Convenţiile informale operează fie pentru că maximizează veniturile, fie din raţiuni ideologice sau religioase. In primul caz, a respecta un set de convenţii înseamnă a fi acceptat în afaceri şi a profita, pe când în al doilea convenţiile sunt parte a unei “moralităţi a cooperării” şi a acceptării.

- Constrângerile informale sunt:

- extinderi, elaborări sau modificări ale regulilor formale;

- norme comportamentale institite social;

- standarde de conduită autoimpuse.

Primele se constituie în grupurile ale căror relaţii sunt reglementate de reguli formale şi vizează moduri de aplicare a acestor reguli.Apoi normele sociale funcţionează în orice comunitate, fără a fi scrise, transmiţându-se prin socializare din generaţie în generaţie. Ultimele au o valoare intrinsecă, subiectivă, dirijând preferinţele individuale. In principiu, cu cât preţul ideilor, convingerilor sau ideologiilor este mai mic, cu atât ele contează mai mult şi influenţează alegerile personale (Nelson & Silberberg, 1987).