Migrație

Abordarea sociologică

Sub această etichetă sunt prezentate două construcții teoretice: a. Cea cunoscută sub denumirea de teoria pull-push și b. Teoria rețelelor sociale. Specificul acestora constă în faptul că depășesc abordarea strict economică, introducând și alți factori (sociali) care dau seamă de formele, direcțiile și intensitatea migrațiilor.

Abordarea sociologică poate aduce un plus în nuanțarea concluziilor trase pe baze economice sau uneori poate schimba sensibil imaginea despre raționalitatea ce stă la baza unor decizii de emigrare.

Cunoscuta teorie a factorilor de atracție (pull factors) și a factorilor de respingere (push factors) este legată de numele Everett Lee și este invocată deseori în rândul teoriilor economice; așezarea ei printre teoriile sociologice mi se pare nu numai potrivită, dar chiar ilustrativă și demonstrativă pentru cele spuse mai sus, în sensul că, deși, într-adevăr, factorii de atracție și respingere sunt adesea preponderent economici, bilanțul și rezultanta finală privind decizia migrării nu inclunde numai această componentă.

Ideile conținute în corpusul teoriei rețelelor nu sunt nici noi și nici originale, fiind deci și acestea pe larg vehiculate.

Totuși, aceste idei au devenit de o mai mare actualitate din momentul în care s-a văzut că teoriile pur economice nu dau seamă de aspecte esențiale ale migrației contemporane și se cer completate. De pildă, conform teoriei neoclasice, locurile de destinație ale migranților dintr-o țară spre alta ar trebui să fie distribuite aleatoriu pe teritoriul țării de sosire; la fel și locurile de plecare dintr-o țară spre o anumită zonă din țara de destinație. Așa cum se știe, lucrurile nu stau nici pe departe așa ; imigranții dintr-o țară A se grupează în ' anumite zone din țara de sosire B, iar cei care pleacă dintr-o zonă mai restrânsă din A sunt concentrați pe zone și mai restrânse din B.De pildă, imigrantii din țările Europei de Vest au direcții specifice de plecare și sosire: românii se îndreaptă cu predilecție spre unele, turcii spre altele, marocanii spre altele etc.

Fenomenul acesta de grupare se vede foarte bine din informațiile de care dispunem asupra migrațiilor actuale din România. Luând în vedere cele două țări spre care avem în momentul de față cele mai mari fluxuri de migrație, Italia și Spania, se observă cum se conturează zone specifice de migrație pentru fiecare țară și cum, în interiorul acestor țări, provinciile de imigrație selectează locuitorii unor anumite zone din România.

Pe lângă acest aspect, teoria rețelelor explică foarte bine și continuarea procesului de emigrare, prin evidențierea așa-numitei „cauzalități cumulative”. Este suficient să plece un singur individ dintr-o localitatc, pentru a se produce o scădere semnificativă a costurilor și riscurilor migrației pentru un număr de persoane cu care acesta era în relații apropiate înaintea migrării. Dacă el este originar dintr-un sat, practic, întreaga așezare va beneficia cel puțin de informații, dacă nu de un sprijin efectiv pentru găsirea unui loc de muncă sau de cazare în zona unde se află cel plecat.

Teoria rețelelor explică deci foarte bine faptul că migrația poate continua dincolo de punctul de echilibru postulat de teoria economică neoclasică. În sfârșit, scăderea substanțială a costurilor migrației prin intermediul rețelelor face ca acest fenomen să afecteze o masă tot mai mare de indivizi din populația de origine, ceea ce produce și o transformare calitativă a migrației; în loc să plece doar anumite categorii de persoane, lotul migranților va acoperi cu timpul toate tipurile sociale, devenind reprezentativ pentru întreaga populație.

Efectele migrației

Pentru a putea vorbi despre efectele migrației, este nevoie să realizăm măcar o distincție între diversele paliere pe care ne plasăm, evidențiind astfel separat diferite domenii cum ar fi cel demografic, cel economic, cel politic sau cel social general.

Din punct de vedere demografic, efectele migrației pot fi legate de modificarea intensității și calendarului celorlalte fenomene demografice (fertilitatea, nupțialitatea, mortalitatea), de modificarea structurilor populației și de influențarea dinamicii acesteia. Ceea ce mi se pare important de subliniat este faptul că aspectul demografic al consecințelor migrației revine astăz pe primul plan de interes, apropiindu-se astfel, din acest punct de vedere, de cele două aspecte care au concentrat discuțiile de până acum: efectele economice și consecințele asupra coeziunii sociale (integrare, aculturație etc.).

Supozițiile care stau la baza tuturor raționamentelor de mai jos sunt două: