O perspectivă sociologică referitore la schimbările în sistemul educației formale

Sistemul de învăţământ este un ansamblu de instituţii intercorelate funcţional, având că scop pregătirea într-un cadru organizat a tinerelor generaţii pentru viaţă şi societate.

Instituţia reprezentativă a sistemului de învăţământ este şcoală. Şcoală a fost creată de societate pentru a-i sluji interesele. Prin rolul şi funcţiile pe care le îndeplineşte şcoală reproduce într-o măsură mai mare sau mai mică, însuşirile societăţii într-o anumită etapă istorică. Sistemul de învăţământ are astfel un caracter istoric. În acelaşi timp însă, învăţământul este organizat în concordanţă cu economia, tradiţiile, valorile ţării respective. Din acest punct de vedere orice sistem de învăţământ are un caracter naţional.

Evoluţia generală a unei societăţi ,transformările şi schimbările care au loc în societate imprimă şi învăţământului aceleaşi caracteristici

Astfel se poate spune că educaţia trebuie să se adapteze la societate. În acest sens vorbim de o reforma a învăţământului: pe de o parte educaţia trebuie să răspundă cerinţelor sociale şi pe de altă parte trebuie să răspundă adecvat la imperativele ce decurg din transformările economice ale societăţii.

În altă ordine de idei ,universalitatea omului obligă la o analiză comparativă cu sistemele din celelalte ţări.

Dezvoltarea globală nu exclude păstrarea specificului naţional al învăţământului ,ci dimpotrivă ,armonizarea în diversitate.

E. Durkheim (Educaţie şi sociologie) ,, pentru a ne putea îndeplini, aşa cum se cuvine, rolul nostru într-un sistem şcolar, oricare ar fi el, trebuie să-l cunoaştem nu din afară ci dinăuntru, adică din punct de vedere istoric. Căci numai cunoaşterea cu ajutorul istoriei poate să pătrundă dincolo de haina superficială, pe care el o îmbracă în prezent; numai ea îl poate analiză; numai ea ne poate arată din ce elemente este format şi condiţiunile de care depinde fiecare din ele, precum şi modul în care ele s-au îmbinat unele cu altele. Într-un cuvânt numai ea ne poate face să asistăm la lungul şir de cauze şi efecte din care el a luat naştere.,,

2. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Am ales ca temă pentru acest referat schimbările în sistemul educaţiei formale , întrucât sunt de părere că nicio ţară, oricât de dezvoltată este din punct de vedere economic, nu se poate susţine dacă nu are un sistem de învăţământ foarte bine structurat. Ca exemple în susţinerea acestei afirmaţii sunt următoarele sisteme de învăţământ: american, francez, englez, german etc.

Într-o celebră butadă apărută în primul volum publicat de Lucian Blaga “Pietre pentru templul meu”, acesta spunea: “Un copil voia să scoată peştele din apă, să nu se înece”. Ce încearcă Lucian Blaga să ne spună? Că atunci când trăieşti numai în mediul tău, că atunci când nu ai depăşit graniţele acestui mediu unitatea de măsură nu poate fi alta decât mediul tău. Dacă lărgim cadrul, am putea spune că atunci când trăieşti numai în cultura ta nici pe aceea nu o cunoşti bine.

În concluzie, sunt de părere că un sistem de învăţământ românesc eficient ar putea ajuta ţara noastră să se dezvolte si pe alte direcţii de orientare. Nu este prea târziu pentru a introduce o schimbare, deoarece, deşi avem un sistem de învăţământ care pune accent mai mult pe teorie, decât pe practică, am dovedit că este eficient şi că elevii şi studenţii români sunt foarte bine pregătiţi.

3. COMPONENTELE PROCESULUI DE SCHIMBARE

Schimbarea este un proces de modificare cantitativă şi calitativă, cu caracter planificat sau neplanificat, al unui fenomen social. Acest proces se poate produce sub forma unui salt rapid, ori poate lua forma unei evoluţii graduale. Sistemul educativ al unei societăţi se află permanent în faţa unor solicitări de schimbare venite din partea mediului exterior, dar şi din interiorul său. Pentru a putea supravieţui, orice sistem deschis, cum este, de exemplu, instituţia şcolară, trebuie să fie flexibil şi adaptabil. Orice proces de schimbare poate fi descris prin referire la mai multe aspecte, cunoscute sub numele de componentele procesului de schimbare: identitatea schimbării se referă la fenomenul social specific supus schimbării; nivelul schimbării precizează locaţia dintr-un sistem social unde se produce schimbarea; durata schimbării - cât timp rezistă o anumită formă de schimbare, după ce a fost acceptată; direcţia schimbării indică sensul evolutiv sau involutiv al transformărilor introduse, progresul sau declinul sistemului, ca urmare al schimbărilor avute în vedere; magnitudinea schimbării precizează caracterul revoluţionar sau superficial, marginal al schimbărilor introduse; rata schimbării descrie ritmul rapid sau încet al schimbărilor petrecute in interiorul unui sistem social.

Schimbările în educaţie pot avea un caracter planificat sau neplanificat. Cele planificate se referă la eforturile deliberate, conştiente şi cu caracter colaborativ ale unor agenţi de schimbare, de a perfecţiona anumite aspecte ale activităţii desfăşurate în interiorul sistemului. Cele neplanificate, de cele mai multe ori sunt rezultatul unor consecinţe neanticipate ale schimbărilor planificate. Schimbările pot fi percepute ca un proces pozitiv şi productiv care îmbunătăţeşte viaţa oamenilor, sau ca o ameninţare a nevoii de stabilitate resimţită de fiinţa umană, căci tulbură moduri de existenţă şi de

acţiune deja stabilite. Incapacitatea de adaptare si de ajustare a conduitei la schimbările rapide petrecute in planul social-cultural pot fi trăite de mulţi oameni ca un “şoc al viitorului” (A. Toffler).