Operaționalizarea Conceptelor de Capital Social și Capital Simbolic

Omul este o ființă al cărui comportament este modelat de societatea epocii sale nu numai sub efectul unor constrângeri exterioare, dar și prin prisma determinărilor interioare. În tot acest joc omul se structurează și se destructurează între valențele diverselor forme de capital. Sociologia prin ochii unui student de anul întâi reprezintă forma ștințifică de a te înțelege și a înțelege procesul de construire a realității.

CAPITALUL SOCIAL

Capitalul social poate fi considerat un concept controversat în cadrul istoriei gândirii sociale în sensul că îl putem considera suficient de complex și mai ales dificil de operaționalizat. Numeroase studii, atât teoretice cât și empirice, s-au concentrat pe studierea acestei entități sociale încercându-se conceptualizarea sa. Pentru a operaționaliza este necesară menționarea fenomenelor aferente capitalului social, precum: comunitatea, solidaritatea socială, acțiunea și gândirea colectivă. Noțiunea concretă de capital social este în mod absolut specifică perioadei contemporane. Primul teoretician recunoscut pentru studierea capitalului social într-un mod mai complex a fost Pierre Bourdieu în anii 1970. Pentru acest teoretician conceptul se leagă de spațiul unei comunități, Bordieu folosindu-l pentru a evidenția avantajele și mai ales oportunitățile indivizilor unei astfel de comunități.

În sensul în care vedem noțiunea de capital trebuie spus că acesta este perceput ca un proces de acumulare, fie că vorbim despre resurse de tip economic sau social, cunoștiințe, norme sau valori. În acest caz capitalul social nu poate fi perceput decât în relație cu capitalul economic și cultural. „Capitalul social este totalul resurselor actuale sau potențiale care sunt legate cu posesiile unei rețele durabile mai mult sau mai puțin a unei relații institiționalizate - sau în alte cuvinte la afilierea cu un grup - care furnizează fiecărui din membrii ei cu sprijinul capitalului deținut de colectivitate, o acreditare care le dă dreptul la credit, în multiplele sensuri ale cuvântului.” (Bordieu - Formele capitalului) Pentru a se înțelege mai bine ceea ce am afirmat anterior trebuie spus că viziunea lui Bordieu se aplică la un nivel mezosocial, capitalul social putând fi format din rețele de cunoștiințe, din familie, prieteni, oricine, care la nivelul individului și al comunității i-ar putea fi de ajutor în orice sens. Păstrându-ne în zona apelului la istorie îl menționăm pe James Coleman, cel care se concentrează în mod special pe integrarea acestui concept în cadrul entităților și a relațiilor sociale „Capitalul social este definit de funcțiile sale. Nu este o entitate singulară, ci o varietate de entități diferite, cu două elemente în comun: toate consistă din unele aspecte ale structurii sociale, și facilitează anumite acțiuni ale actorilor - fie că vorbim de persoane sau actori corporați - într-o anumită structură. Ca alte forme ale capitalului, capitalul social este productiv, făcând posibilă realizarea anumitor țeluri care în absența sa, nu ar fi posibilă. Ca și capitalul fizic și capitalul uman, capitalul social nu este complet general, dar poate fi specific anumitor activiățti. O formă dată a capitalului social care este valoroasă pentru facilitarea unor anumite acțiuni, poate fi inutilă sau dăunătoare pentru altele.” (Coleman- Jurnalul american de sociologie). Astfel, facilitând acțiunea socială, capitalul social trebuie pus într-o strânsă legătura cu ceea ce numim azi capitalul uman, conducând la eficiență și la productivitate. Coleman aduce în schema capitalului social elemente precum: obligațiile, așteptările și diverse structure ale încrederii. Coleman afirmă că indivizii implicați în astfel de structuri sociale care conțin nivele înalte de obligații și așteptări posedă un capital social mai mare. În aceeași viziune menționăm potențialul informațional, normele și sancțiunile efective, referindu-ne aici la faptul că canalele informaționale utilizate de către un individ facilitează acțiunea socială. Normele și sancțiunile sunt intrinsec legate de capitalul social al unui individ pentru că întotdeauna afilierea la un anumit grup presupune anumite valori și modele de comportament. Completez cele scrise anterior cu concluzia logică, că normele pot să și restrângă acțiunea socială în funcție de contextul în care se află individul.

În concluzie, apreciem că noțiunea de capital social presupune o rețea socială care funcționează având drept fundament norme și sancțiuni, aceasta putând fi folosită ca o resursă de care poate beneficia orice individ social.