Procese intergrupuri. stereotipuri, prejudecăți și discriminare

DEFINIŢII ŞI PRECIZĂRI CONCEPTUALE

1.1 STEREOTIPUL

Termenul “stereotip”are o istorie considerabilă, de peste 200 ani. Iniţial termenul de stereotip denumea o piesă de plumb turnată în matriţe speciale utilizate în tipografii. Etimologic, el este compus din două cuvinte greceşti: stereos – “rigid, fix” şi typos – “urmă”. Primii care au preluat acest termen au fost medicii psihiatri, care l-au utilizat într-o formă modificată -stereotipie- pentru a descrie repetarea frecventă şi aproape mecanică a unor gesturi sau expresii verbale. În prezent, termenul este încă folosit pentru a defini comportamente de rutină, rigide şi care se repetă cu regularitate.

Primul care a folosit termenul “stereotip” în accepţiunea care corespunde perspectivei psihologiei sociale, a fost ziaristul american Walter Lippman, în anul 1922 în cartea Public Opinion, unde oferă mai multe definiţii ale conceptului, cea mai vehiculată fiind aceea potrivit căreia stereotipurile sunt „imagini ce se găsesc în mintea noastră”, constituind „hărţi pentru a ne ghida în lume”.

Câteva definiţii dea lungul timpului pentru termenul “stereotip” ar fi:

“… o impresie fixă care concordă puţin cu realitatea căreia i se adresează şi care se constituie în primul rând prin definire şi abia apoi prin observaţie” (Katz & Braly, 1935).

“… o convingere (credinţă) exagerată asociată unei categorii (sociale)” (Allport, 1954).

“… un răspuns categoric prin care se inferează membrului unei categorii, toate atributele prin care se defineşte categoria respectivă” (Secord, 1959).

“… un set de credinţe (convingeri) referitoare la caracteristicile unor persoane care se constituie într-o categorie socială” (Ashmore & DeBoca, 1981).

“… o structură cognitivă formată din cunoştinţele, credinţele, convingerile şi expectanţele unei persoane în legatură cu un grup” (Hamilton & Trolier, 1986).

“… cogniţiile şi expectanţele referitoare la caracteristicile membrilor unei categorii sociale care îi sunt atribuite simplu pe baza apartenenţei la respectivul grup (categorie)” (Weber & Crocker, 1983).

Sintetizând mai multe abordări, Hilton & Hippel oferă o definiţie standard a stereotipurilor. Ei definesc stereotipurile ca şi cogniţii (credinţe, expectanţe şi convingeri) referitoare la caracteristicile, atributele şi comportamentele specifice membrilor unei categorii sociale. Aceste cogniţii sunt organizate adesea în teorii coerente. Prin intermediul lor, pe de o parte se explică asocierea anumitor atribute la respectiva categorie, iar pe de altă parte se stabilesc condiţiile în care reprezentările stereotipale sunt activate şi eventual modificate (Hilton & Hippel, 1986).

Cele mai des citate şi studiate stereotipuri sunt stereotipurile de gen şi cele rasiale. Pentru a ilustra definiţia de mai sus vom exemplifica utilizând un stereotip de gen. În portretul feminin tipic adesea se operează cu cogniţii de genul “emotivă”, “dominată de instinctul matern”, “puţin inteligentă”, “afectuoasă”, “are nevoie de sprijin şi suport emoţional”. Bineînţeles că aceste atribute sunt organizate în teorii coerente. Nu sunt străine raţionalizări de genul: “instinctul matern le face pe femei să se comporte într-o manieră mai afectuoasă, să fie mai iubitoare, dar în acelaşi timp şi mai emotive, de aici decurgând şi nevoia lor sporită de spijin şi suport afectiv”. Dacă acestor teorii li se poate asocia atributul de “coerente” ele nu rezultă cu necesitate în urma unui raţionament valid. Deşi atributul de “afectuoasă” se poate asocia “instinctului matern”, “nevoia de protecţie” face o notă discordantă în această înşiruire. Teoriile care ne ghidează comportamentul (prin urmare şi reprezentările stereotipale) nu rezultă în urma unui demers de analiză logică a realităţii ci mai degrabă prin extragerea unor regularităţi ale mediului social şi ale contextului în care au loc interacţiunile sociale.

În Dictionarul de sociologie stereotipul este definit prin credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi, grupuri sociale (de sex, vîrstă, etnice, religioase etc.); astfel de credinţe sînt fixate în imagini şablon, durabile, „preconcepute", în sensul că nu se bazează pe observarea directă, proaspătă a fenomenelor, ci pe moduri de gîndire rutinizate, deseori arbitrare, fără legătură cu indivizii sau grupurile sociale evaluate.

1.2 PREJUDECATA

Conform Dictionarul de sociologie, prejudecata este definită ca fiind judecata care nu are o justificare raţională şi care, de obicei, este eronată; opinie în general defavorabilă, mai mult sau mai puţin implicită, fără verificare sau control critic. Prejudecata se constituie la nivelul simţului comun şi apare la un individ sau la un grup cu privire la altul. Prejudecăţile sunt asimilate în procesul de socializare, de însuşire a normelor, valorilor, modelelor de gândire şi de comportament proprii grupurilor. În Novum Organonum, Francis Bacon numeşte prejudecăţile - idoli cu efecte negative asupra dezvoltării cunoaşterii. Constituirea prejudecăţilor este favorizată de izolarea grupurilor şi a persoanelor şi, în mod special, de situaţiile de conflict sau concurenţă. Ele exprimă adesea „perspectiva" distinctă a grupurilor aflate în aceste situaţii.

Prejudecata reprezintă o sursă importantă a conflictelor dintre grupurile etnice, rasiale, religioase. Spre exemplu, ostilităţile dintre albii şi negrii din S.U.A. „Fiindcă nu înţeleg funcţionarea predicţiei creatoare, numeroşi americani de bună credinţă perpetuează (adesea împotriva voinţei lor) prejudecăţile etnice şi rasiale. Ei văd în aceste credinţe nu prejudecăţi sau idei preconcepute, ci rezultate sigure ale propriei lor experienţe. Faptele înseşi le-ar interzice orice altă concluzie" (R.K. Merton, Social Theory and Social Structure, 1949). Studiile lui Th. Adorno asupra persoanei autoritare (The Autoritarian Personality, 1950) au stabilit o relaţie strînsă între tipul de personalitate şi prejudecăţi. Mai largi decît stereotipurile, pe care le includ, prejudecăţile se înrudesc mai mult cu atitudinile, cu studiul cărora tind să se confunde.

Câteva definiţii dea lungul timpului pentru termenul “prejudecată” ar fi:

“… o dispoziţie iraţională, intolerantă faţă de alte grupuri sociale. Adesea prejudecăţile se înoţesc de stereotipuri. Acestea constau în atribuirea unor calităţi împărtăşite de o categorie socială fiecărui individ presupus a face parte din această categorie” (Milner, 1975).

“… o limită a raţionalităţii şi eticii, o atitudine nedreaptă a unui individ faţă de membrul unui alt grup etnic” (Harding & al., 1969).

“… o atitudine negativă, rigidă (o predispoziţie de a răspunde unui stimul într-un anume fel) faţă de un grup de persoane” (Simpson & Yinger, 1985).

“… a gândi distorsionat despre ceilalţi fără suficiente argumente sau motive” (Allport, 1954).