Războiul de gherilă - cea mai eficientă formă de conflict

Abstract:

Termenul de razboi de gherila, in spaniola inseamna razboi mic si a fost folosit inca din secolul 18. Razboiul de gherila reprezinta conflictul intre o armata de civili si o armata straina sau nationala. Deasemenea in cazul invazie statului de catre o armata superioare din toate punctele de vedere, armata nationala sprijinita din toate punctele de vedere de catre populatie, chiar si cu civili care sa formeze grupe care sa contina aproximativ 5 oameni sau plutoane pentru actiunile de mai mare anvergura. Forma aceasta a conflictului armat a fost utilizata cu succes inca din cele mai vechi timpuri de catre romani in timpul invaziei lui Hanibal, de domnitorul roman Vlad Dracul in timpul invaziei otomane din 1462 cand neputand sa opreasca turcii sa intre in tara a recurs la tactici ale razboiului de gherila (raiduri, sabotaje etc.) iar in secolul 20 de Armata Populara de Eliberare in timpul razboiului civil din China, de armata lui Fidel Castro in timpul revolutiei cubaneze sau de Armata de Eliberare a Kosovo in timpul razboiului din Kosowo. Cel mai mare succes l-a avut Armata Nord-Vietnameza care a reusit sa infranga armata SUA, chiar daca aceasta le era superioara din toate punctele de vedere, dovedind astfel eficienta acestei forme de conflict. Chiar daca Armata SUA s-a confruntat de mai multe ori cu armate care au adoptat aceasta forma de conflict inca nu a reusit sa se adapteze cu succes si sa invinga un inamic care foloseste aceste tactici. Rezulta astfel ca razboiul de gherila a fost este si va fi o forma de conflict foarte eficienta impotriva unei armate mari si greoaie.

Introducere

Schimbarile din domeniul politic militar si economic din ultimul secol, unele state devenind foarte dezvoltate din toate punctele de vedere si altele mai putin dezvoltate, le-au determinat pe cele din urma, in cazul unui conflict sa abordeze o forma de conflict armat care sa le ofere o sansa de a castiga razboiul de gherila devenind astfel cunoscut ca razboiul celui slab impotriva celui puternic. Tacticile razboiului de gherila au fost folosite cu succes inca din antichitate, de-a lungul celui mai mare razboi (al doilea) si pana in prezent in razboaiele din Irak si Afganistan. Chiar daca tacticile razboiului de gherila nu au adus tot timpul victoria, acestea au epuizat adversarul determinandu-l sa foloseasca mai multe resurse umane si naturale decat planuisera initial si demonstrandu-le ca : “Niciun plan nu rezista primului contact cu inamicul” . Datorita faptului ca din ce in ce mai multe state adopta tacticiile razboiului de gherila, fortele care in viitor vor trebui sa invadeze o alta tara vor trebui sa fie mult mai bine pregatite si sa poata adopta aceleasi tactici, sa se poata adapta tacticilor inamicului.

Experienta razboaielor din ultimii ani (Afganistan, Irak) a aratat faptul ca fortele invadatoare nu au fost destul de bine pregatite, pe parcursul desfasurarii actiunilor de stabilizare a statului cucerit piredandu-se mai multe resurse naturale si umane decat in primele saptamani ale conflictului, cand intensitatea acestuia ar trebui sa fie maxima.

Descriere pe larg a problemelor ridicate

Prin lucrarea mea vreau sa evidentiez unele chestiuni cum ar fi: necesitatea pregatirii trupelor in vederea ducerii luptei impotriva unei armate care va folosi tactici specifice razboiului de gherila si necesitatea instruirii si pregatirii trupelor si populatiei pentru rezistenta in fata unei invazii.

In razboi se folosesc tot mai putini oameni, razboiul modern bazandu-se mult pe tehnica si din ce in ce mai mult pe unitati speciale tip commando care utilizeaza tactici ale razboiului de gherila. In viitor datorita urbanizarii se vor folosi foarte mult tacticiile razboiului de gherila datorita avantajelor pe care mediul urban le ofera

Caracteristici ale temei studiate

Razboiul de gherila este forma de conflict asimetric in care o armata relativ mica si bine organizata foloseste manevra pentru a obtine avantaje fata de inamic si pentru a-l nimici. In razboiul de gherila se folosesc ambuscadele (anexa 1) sau raidurile pentru a hartui, slabi si in final pentru a nimici o armata inamica mai mare si mai putin mobila.

Obiectivele strategice ale unei armate care organizeaza rezistenta impotriva unei armate superioare din mai multe puncte de vedere, utilizand tacticiile razboiului de gherila este sa epuizeze inamicul, sa-l hartuiasca, sa-l nimiceasca sau sa-l determine sa renunte la ofensiva. Aceste obiective sunt realizate prin: folosirea grupurilor mici dar foarte mobile de oameni care actioneaza impotriva unei armate inamice mai mari dar mai dezorganizate si mai putin mobila. Grupurile actioneaza relativ independent avand obiective clare de nimicire a inamicului, de sabotare a tehnicii militare si a infrastructurii sau de culegere de informatii. Fortele gherilei se bazeaza pe populatia locala pentru suport logistic (mancare adapost) si pe capturile de la inamic pentru munitie si armament cu putere mai mare de foc. Sabotajul are un rol extrem de important in realizarea obiectivelor strategice: se pot lovi anumite obiective de importanta deosebita care sunt indispensabile armatei invadatoare (depozite de alimente, munitie, combustibil; center de comunicatii, baze aeriene etc.)