Relația alcoolism-delicvență în dezvoltarea juvenilă

Alcoolul este un drog in stare lichida, al carui consum conduce in timp la dependenta fizica si psihica.

Alcoolismul este manifestarea constienta sau nu, prin care individul cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecinte, pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute. Consumul este determinat de dependenta fizica, precu si de dependenta psihica.

Alcoolismul este o boala primara, cronica, influentata in dezvoltarea si manifestarile ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evolutie predictibila si progresiva, adesea putand fi fatala si se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool si consumul de alcool in ciuda consecintelor nefaste si dereglarilor gandirii.

Consumul cronic de bauturi alcoolice este cu atat mai grav cu cat debuteaza la varste mai mici, producand prin intoxicarea organismului si in special a sistemului nervos central, modificari in dezvoltarea personalitatii.

Literatura de specialitate, in consens cu observatia clinica evidentiaza la descendentii alcoolicilor un set de tulburari psihice dintre care: neliniste psiho-motrice, reactii accentuate de opozitie, anxietate, agresivitate si tulburari de comportament cu tendinta la vagabondaj.

Se constata, deasemenea in foarte multe cazuri o dezvoltare intelectuala la nivelul debilitatii mintale severe, frecvente fiind si cazurile unde dezvoltarea intelectuala se afla la limita inferioara a normalului.

Studiul tulburarilor psihice ale copiilor de varsta scolara proveniti din mediul familial alcoolic evidentiaza la acestia aparitia tulburarilor de comportament initial la nivelul familiei, extinzandu-se apoi si in sfera sociala. Familia alcoolica nu face fata decat partial si deficitar functiilor ei de baza, fiind o familie patologica, de tip anxios-nevrotic, la copii dezvoltandu-se teama de a ramane singuri si teama de nimicire. Homeostazia sub triplul aspect de comunicatie verbala, necesitati afective si rol in familie este profound perturbata. La tineri intoxicatia trebuie privita ca un prodon al alcoolismului adultului, cresterea frecventei in ultima perioada, atestand imaturitatea in abordarea problemelor vietii, sau interventia unor factori familiali generatori sau adjuvanti ai acestor situatii. La copiii de varste mici ingestia de alcool este accidentala, la cei mari ea avand un caracter predominant voluntar, de imitatie.

Numeroasele ipoteze si explicatii ale cresterii consumului de alcool la varstele tinere nu au dus la elucidarea problemei, numerosi autori opiniind spre o scadere de sub controlul parintesc la o varsta mult prea frageda.

O alta posibila explicatie a instalarii alcoolismului la adolescenti si tineri este o moda neinteleasa ca o adeziune la nou, alcoolismul devenind treptat un mod de afirmare a originalitatii, a personalitatii in ansamblul ei.

Toate aceste distorsiuni comportamentale sunt un prejudiciu adus randamentului scolar. Esecul scolar reprezinta una din consecintele importante ale alcoolismului la tineri. Si cum esecul creeaza esec acesti viitori alcoolici cronici vor avea o motivatie a practicii lor.

Natura de boala cronica a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependenta de alcool va ramane toata viata cu aceasta boala.

Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infart miocardic, unui diabet sau unor afectiuni circulatorii, afirmatie sustinuta de cateva trasaturi comune. La toate aceste boli conduita de viata are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesanatoase si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante.