Rezumat Auguste Comte - Discurs asupra spiritului pozitiv

În cartea sa, autorul a cumulat o serie de întrebări ce au făcut înconjorul lumii, de-a lungul timpului, căutând răspunsuri despre pozitivism. Se încercă cunoașterea adevărului însă răspunsul la întrebarea: Este oare pozitivismul o "filosofie definitivă", dincolo de orice metafizică a esențelor și a explicațiilor transcendentale ? nu poate fi oferit pe cale logică ci doar istoria este cea care va oferi verdictul. În Statele Unite ale Americii pozitivismul a constituit prologul pragmatismului și însăși coloana sa vertebrală. Însă chiar și cu aceste incertitudini, un lucru este sigur: pozitivismul și pragmatismul reprezintă filosofia burgheziei care a învins definitiv încercările de restaurație feudală, atât în Europa, cât și în America marelui război civil.

Există o lege general valabilă pentru întreaga umanitate. Această lege spune că toate speculațiile noastre sunt obligate să treacă succesiv prin trei stări teoretice diferite : teologică, metafizică și pozitivă. Prima stare are rol strict de provizoriu si pregătitor. Cea de-a doua nu constituie în realitate decât o modificare dizolvantă a celei dintâi, are scop tranzitoriu spre cea de-a treia stare. Singura pe deplin normală, are în vedere regimul definitiv al rațiunii umane.

Cu scopul întelegerii mai profund a sensului primei etape, trebuie pusă în discuție identitatea fundamentală sub cele trei forme principale succesive proprii: fetișismul, care consta in atribuirea tuturor corpurilor exterioare o viata analoagă cu a noastră, politeismul ce reprezintă clar libera preponderență speculativă a imaginatiei. Iar cea de a treia fază teologică, monoteismul care incepe ievitabilul declin al filosofiei care suferă în consecință o rapidă involuție intelectuală.

Metafizica are rolul de a explica natura intima a fiintelor, originea si destinatia tuturor lucrurilor, de asemenea si modul esential de producere a tuturor fenomenelor. Mai corect spus, este doar un fel de teologie vlaguită prin simplificări dizolvante care îi iau puterea de a împiedica dezvoltarea concepțiilor pozitive, însă care își pastrează capacitatea provizorie de a întreține un exercițiu spiritului de generalizare, pană în momentul în care reusește să facă rost de o alimentare mai bună.

Din punct de vedere filozofic, dacă oricare dintre concepțiile noastre trebuie considerate fenomene umane, aceste fenomene nu sunt doar individuale, ci și sociale, rezultând dintr-o evoluție continuă, ale carei elemente și faze sunt conexe. Conform legi generale a dinamicii fundamentale a Umanității, teoriile noastre tind din ce în ce mai mult să reprezinte cu exactitate subiectele exterioare ale investigațiilor constante, fără ca adevarata constitutie a fiecaruia să poată fi pe deplin evaluată.

De remarcat este faptul că adevaratul spirit pozitiv nu este, în fond, mai putin străin de empirism decat de miticism, între aceste două trebuind să își contureze sensul și existența. Adevaratul spirit pozitiv constă mai ales în a vedea pentru a prevedea, în a studia ce este spre a conchide asupra ceea ce va fi, potrivit dogmei generale a invariabilității legilor naturale.

Mai mult, autorul aduce în discuție necesitatile pur mentale, care sunt cel mai puțin energice dintre toate cele inerente naturii noastre. Existența lor nemijlocită și permanentă este incontenstabilă la toate inteligentele: constituie prima stimulare indispensabilă pentru diversele noastre eforturi filozofice atribuite impulsurilor practice. Când rațiunea umană s-a maturizat pentru a renunța la cercetări inaccesibile și pentru a-și circumscrie cu înțelepciune activitatea în domeniul apreciabil al capacitatilor noastre,filosofia pozitivă procura o satisfacere mai mult completă a acestor 2 trebuințe.