România - prezentare monografică

Determinism geografic / vointa libera a statelor

În ultimii ani, frazele “pozitia geopolitica buna a României”, “valoarea geopolitica”, ”importanta geo-strategica” ale diverselor unitati de relief sau ale diverselor regiuni au fost repetate pâna la epuizare, astfel ca s-a ajuns la situatia ca ele sa nu mai însemne mare lucru. Consecintele acestei goliri de sens sunt multiple. Pe de o parte, nu se mai stie exact ce se afla în spatele acestor fraze, ele sunt doar metafore magice ale discursului public în general, metafore care, aparent, deschid caile de comunicare, dar care, în realitate, nu mai transmit nimic. O alta consecinta ar fi aceea ca simpla lor rostire ofera un anumit sentiment de suficienta, ceea ce a facut ca “pozitia avantajoasa din punct de vedere geopolitic” sa nu mai fie pusa deloc în valoare si chiar sa constituie un handicap.

În contextul unui curs de geopolitica ne propunem o recuperare a continutului acestor fraze. Pentru aceasta, unul dintre cursurile care au ca subiect geopolitica româneasca este dedicat unei prezentari monografice a pozitiei geopolitice a tarii noastre, pornind de la elemente de relief, granite, pâna la vecinatati, simboluri geopolitice. Speram ca în urma acestui curs sa întelegem cu adevarat cuvintele lui Gheorghe I. Bratianu, care afirma ca: “Noi traim aici la o raspântie de drumuri, la o raspântie de culturi si, din nefericire, la o raspântie de navaliri si imperialisme. Noi nu putem fi despartiti de întregul complex geografic care, cum veti vedea, ne margineste si ne hotaraste destinul, între cele doua elemente care îl stapânesc, muntele si marea. Ceea ce as vrea sa apara lamurit este ca pentru a ne întelege trecutul, trebuie sa întelegem mai întâi întregul complex geografic, istoric, geopolitic, din care acesta face parte” (Gh. I. Bratianu, “Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942”, pag 11-12).

Faptul ca recurgem la o asemenea monografie nu înseamna ca suntem prizonierii determinismului geografic, ca am considera ca acest complex de care vorbeste Gh. I. Bratianu este un factor de îngradire a modului de vietuire a unui stat. Rigorile disciplinei nu ne-ar permite acest lucru, deoarece, asa cum spune si întemeietorul de fapt acesteia, suedezul Rudolf Kjellen, în Prefata la lucrarea “Marile puteri de dinainte si de dupa razboiul mondial”, “stiinta nu neaga vointa libera a statelor, dar ea constata un cadru ferm (subl. ns) pentru aceasta vointa, înlauntrul careia este data posibilitatea construirii cu oarecare siguranta a deductiilor si consecintelor privind situatia lor, a statelor” (citat în I. Conea, “O pozitie geopolitica”). De altfel, o astfel de pozitie nuantata poate fi întâlnita si în geopolitica româneasca interbelica. De pilda, în primul numar al revistei “Geopolitica si Geoistoria”, Gheorghe I. Bratianu sustine ca: ”Destinele unei natiuni sunt sadite în pamântul însusi din care ne-am nascut, dupa cum statuia e cuprinsa în blocul de marmora din care dalta o va desprinde”. Dar, precizeaza cât se poate de clar autorul, “trebuie inspiratia si dibacia artistului pentru a desface chipul din lut sau din piatra, precum trebuie credinta si vointa unui neam pentru a stapâni pamântul ce-i este dat sa rodeasca în deplinatatea puterilor si însusirilor sale” (“Geopolitica, factor educativ si national”).

Muntii Carpati

A. Principalul element fizic este reprezentat de existenta Carpatilor. Muntii Carpati nu se întind doar în România. Ei sunt prezenti în întreaga Europa centrala si de sud est în urmatoarele tari: Ucraina, Ungaria si Serbia. Acesti munti, care nu sunt asa de înalti precum Alpii, se împart în doua lanturi: Carpatii nord-vestici (Tatra si Muntii Slovaciei) si Carpatii sud estici. Peste jumatate din întreaga suprafata a Carpatilor se afla pe teritoriul actual al României. Daca avem în vedere doar Carpatii sud-estici, atunci 8/10 se afla pe terioriul român, o zecime revenind Ucrainei si alta zecime Serbiei. Deci putem conchide ca România este prin excelenta o tara carpatica.