Să promovăm o cultură de toleranță, nonviolență și pace

Societatea contemporana se confrunta cu o serie de probleme economice, sociale, politice, culturale si de mediu, datorate inconstientei, neglijentei, lipsei de responsabilitate, egoismului si luptei pentru putere a oamenilor. Acestia au adoptat, in marea lor majoritate, individualismul ca si conceptie de viata, au uitat seminficatia unor cuvinte precum noi, impreuna, impartind lumea in doua noi si ei sau, si mai grav, reducand-o la un singur cuvant eu. Bineinteles, aceste cauze s-au adunat, s-au inmultit, s-au raspandit si au dus la dezvoltarea din lucruri aparent marunte a unor adevarate dezastre, precum incalzirea globala, efectul de sera, izbucnirea unor razboaie, a unor epidemii, inventarea armelor de distrugere in masa etc., care vor duce cel mai probabil la distrugerea planetei si la disparitia vietii de pe Pamant, daca efectele nu vor fi prevenite, iar sursele inlaturate. Exista trei cuvinte, trei concepte, care, daca ar fi respectate si aplicate ar salva multe vieti si ar opri multe lacrimi : toleranta, nonviolenta si pacea. Ce reprezinta ele insa, de nu domina lumea, de nu pot fi impuse?

Sursa cea mai la indemana este Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, care le defineste astfel: TOLERÁNTA, tolerante=Faptul de a tolera; îngaduinta, indulgenta, NONVIOLÉNTA =. Conceptie social-politica utopica, care opune luptei revolutionare autoperfectionarea morala, armonia dintre clase etc, PÁCE =1. Stare de buna întelegere între popoare, situatie în care nu exista conflicte armate sau razboi între state, popoare, populatii. 2. Acord al partilor beligerante asupra încetarii razboiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate sociala) Lipsa de tulburari, de conflicte, de vrajba; armonie1, împaciuire, întelegere. Ce concluzie putem trage de aici? Ca armonia mondiala se rezuma la un singur cuvant si anume pace, intrucat ea le presupune si pe celelalte."Nu exista nici o cale catre pace. Pacea este calea" afirma Mahatma Gandhi, cunoscut militant pentru pace, care considera ca importante sunt mijloacele  nonviolenta si toleranta -, si nu scopurile - cautarea unei paci (utopice) care sa fie realizate într-un viitor îndepartat.

Dieter Senghaas, un cunoscut cercetator in domeniul pacii vedea posibila pacea numai prin intermediul civilizarii si chiar a intocmit un grafic, realizat sub forma unui hexagon ce cuprinde principalele 6 puncte in atingerea acesteia, denumit hexagonul civilizator.

Cele sase colturi ale acestui hexagon civilizator pot fi descrise dupa cum urmeaza:

1) Esentiale pentru proiectul de civilizare sunt de-privatizarea violentei si constituirea unui monopol de putere legitim. Fara dezarmarea cetatenilor nu poate (...) exista o pace de durata.

2) Controlul monopolului de putere si constituirea statului de drept sunt alte doua premise pentru ca monopolul agresiunii detinut de stat sa nu fie folosit în mod despotic.

3) Prin cresterea relatiilor de interdependenta si prin de-privatizarea violentei apare si un control sporit al afectelor de toate partile. Prin urmare, acest lucru poate duce si la aparitia unor sfere emotionale, care depasesc limitele locale si care rezulta într-o identitate nationala".

4) Astfel este stabilita si baza pentru participarea democratica la procesele decizionale publice.

5) Un alt element este dreptatea sociala. Consolidarea materiala a statului de drept este o conditie constitutiva pentru capacitatea de supravietuire a ordinilor de drept si, implicit, a pacii interne.

6) În fine, o cultura constructiva a conflictelor, disponibilitatea de a trata în mod productiv conflictelor si capacitatea de a face compromisuri reprezinta ultimul colt al hexagonului.

Pacea ca proiect de civilizare devine astfel dorinta oamenilor de a atinge o ordine legitima si dreapta. În acest sens, civilizarea reusita si pacea sunt fapte identice. Pacea înteleasa în acest fel nu este o stare naturala. Ea trebuie creata. Sau: Atunci când vrem sa avem o pace în sensul civilizarii politicii (...), atunci trebuie sa pregatim aceasta pace: Si vis pacem, para pacem."( Michael Zürn)

Mentinerea pacii a devenit dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial principala preocupare a multor organizatii, dintre care cea mai important si cea mai cunoscuta este Organizatia Natiunilor Unite(ONU), infiintata in anul 1945 la San Francisco , ce cuprinde 191 de state. Scopul sau este acela de "a izbavi generatiile viitoare de flagelul razboiului", asa cum se afirma in primul paragraf al Cartei Natiunilor Unite, carta ce releva obiectivele ONU, mijloacele de realizare a acestora, organizarea sa, precum si drepturile si indatoririle membrilor. Scopurile Natiunilor Unite sunt urmatoarele: 1. Sa mentina pacea si securitatea internationala, si, în acest scop: sa ia masuri colective eficace pentru prevenirea si înlaturarea amenintarilor împotriva pacii si pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor încalcari ale pacii si sa înfaptuiasca, prin mijloace pasnice si în conformitate cu principiile justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o încalcare a pacii; 2. Sa dezvolte relatii prietenesti între natiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalitatii în drepturi a popoarelor si dreptului lor de a dispune de ele însele, si sa ia oricare alte masuri potrivite pentru consolidarea pacii mondiale; 3. Sa realizeze cooperarea internationala în rezolvarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea si încurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie; 4. Sa fie un centru în care sa se armonizeze eforturile natiunilor catre atingerea acestor scopuri comune.

Articolul 2

în urmarirea scopurilor enuntate în Articolul 1, Organizatia Natiunilor Unite si Membrii sai trebuie sa actioneze în conformitate cu urmatoarele Principii: 1. Organizatia este întemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei. 2. Toti Membrii Organizatiei, spre a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie sa-si îndeplineasca cu buna-credinta obligatiile asumate potrivit prezentei Carte. 3. Toti Membrii Organizatiei vor rezolva diferendele lor internationale prin mijloace pasnice în asa fel încât pacea si securitatea în internationala, precum si justitia sa nu fie puse în primejdie. 4. Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, în relatiile lor internationale, de a recurge la amenintarea cu forta sau la folosirea ei, fie împotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite. 5. Toti Membrii Natiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice actiune întreprinsa de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte si se vor abtine de a da ajutor vreunui stat împotriva caruia Organizatia întreprinde o actiune preventiva sau de constrângere. 6. Organizatia va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Natiunilor Unite sa actioneze în conformitate cu aceste principii, în masura necesara mentinerii pacii si securitati internationale. 7. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervina în chestiuni care apartin esential competentei interne a unui Stat si nici nu va obliga pe Membrii sai sa supuna asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însa întru nimic atingere aplicarii masurilor de constrângere prevazute în Capitolul VII.

In ciuda bunelor sale intentii proiectelor sale bine alcatuite, Organizatia a avut de înfruntat unele crize serioase în ceea ce priveste îndeplinirea misiunii sale primordiale de