Secularizare - globalizare - religie - o nouă dimensiune. perspectiva ortodoxă

În ziua de azi foarte puţini dintre aceia care studiază cu seriozitate problemele morale sau cultural-istorice cu care se confruntă societatea noastră se gândesc să propună şi să accepte ca soluţii perceptele creştinismului istoric. Şi totusi, câţiva dintre ei pretind că sunt creştini, că sunt religioşi, deşi ceea ce fac este în contradicţie cu ceea ce spun că cred. Acest dualism este posibil pentru că am ajuns să credem că realitatea se împarte în compartimente. Într-un comportament viaţa cultural-politică se desfăşoară de parcă ar fi un demers secular-ştiintific. În celălalt compartiment ne păstrăm religia. Ne purtăm de parcă religia ar fi o problemă personală, psihologică, o problemă subiectivă. Rareori se întâmplă ca adevărul duhovnicesc să fie prezentat ca parte a vieţii de zi cu zi, ori ca soluţie la ceea ce numim probleme seculare, politice sau morale. Tot mai puţin învătătura istoric-crestină este prezentată drept adevar sacramental care transcende toate celelalte pretinse adevăruri şi care ne îndeamnă să privim întreaga viată ca ceva sacru, frumos şi plin de sens.

Viata modernã este aşadar fracturată în sfere spirituale şi seculare. Uneori mergem atât de departe încât formalizăm cu totul această curioasă şi arbitrară diviziune a realităţii. De exemplu, a devenit un fapt de “credinţă” academică modernă să recunoşti că adevărul istoric creştin religios are puţin sau chiar nimic de oferit oamenilor dintr-o societate pluralistă şi democratică. Într-adevăr, în societatea noastră pluralistă pretindem că moralitatea este în mare parte o problemă de alegere personală şi că libertatea (inclusiv libertatea fată de tradiţia morală sau religioasă) este benefică şi de dorit. Spiritualitatea s-a privatizat şi ea în mare măsură şi a fost alungată din forul public până într-acolo, încât acum ni se pare normal să te pretinzi spiritual şi în acelaşi timp să trăieşti după reguli exclusiv materialist-hedoniste.

Cu toate acestea, învătătura Bisericii istorice creştine (Biserica Ortodoxă) este, în aceste privinţe, total diferită de convingerile secularizate din lumea contemporană. Biserica istorică împărtăşeşte credinţa că alegerea personală a fiecăruia dintre noi, a binelui şi a răului, este cauza problemelor omeneşti, a izbânzilor şi a însăşi istoriei omeneşti. Potrivit Bisericii, problemele seculare, sociale şi politice ale omenirii nu pot fi înţelese în afara alegerilor morale pe care oamenii le fac pe baza liberului arbitru.

Ne îndreptăm spre o lume tot mai mică sau ne închidem tot mai mult în noi. Secularizarea nu este decât un sinonim pentru indiferenţă. Personal, cred acest fapt, că indiferenţa este starea generală care caracterizează realitatea globală, şi anume, indiferenţa faţă de Dumnezeu, faţă de om.

S-a bagatelizat şi banalizat atât de mult acest subiect al credinţei, încât, de la o stare de excesivă cercetare şi interogare a credinţei, omul a trecut la o stare de apatie, de nepăsare, de indiferenţă. Partea negativă adusă de acest nou val, de globalizare, şi anume automatismul, comoditatea, hedonismul, a făcut din om un adevărat “homo teluricus”, incapabil şi prea ocupat cu “aici” şi “acum” pentru a mai prinde ceva din sensibilităţile promovate de o credinţă arzătoare, indiferent de ce nume ar purta ea.

Trebuiesc căutate cauzele acestei “ieşiri din religi”, ale acestui abandon spiritual secularizant, pentru că altfel,dacă nu vom depista partea negativă a acestei schimbări, societatea globală care se conturează nu va avea o inimă care să o ţină prea mult timp în funcţiune.

Terminologie.Legătura dintre secularizare şi globalizare

Globalizarea este un proces multidimensional care transformă într-un ritm rapid şi în profunzime activităţile naţionale şi globale, dar şi interacţiunile dintre actorii sociali. Schimbările realizate au implicaţii asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Viteza, amploarea şi caracterul său diferă în funţie de dimensiunea în care se desfăşoară:politică, economică,socială, culturală.

Deşi nu există o definiţie universală a globalizării, în general ea este privită ca un proces în care barierele în faţa fluxurilor internaţionale de bunuri, servicii, capital, bani şi informaţii sunt erodate sau chiar eliminate. Globalizarea în viziunea lui Thomas Friedmann reprezintă integrarea pieţelor naţionale, tehnologiilor, într-o modalitate care le dă acestora permisiunea de a ajunge mai departe, mai rapid, mai profund şi mai ieftin ca oricând şi într-o manieră care produce o reacţie puternică din partea celor pe care acest nou sistem fie îi agresează, fie îi lasă în urmă .

Secularizarea este definită fie drept o victorie ideologică a liberalismului, care are drept final o sfera publică pluralistă cu un limbaj împărtăşit şi neutru care garantează libertatea individuală sau ca pe un dat al modernităţii, care transformă relaţia dintre Biserică şi Stat.

Secularizarea se consideră a fi o consecinţă aschimbărilor de ordin social şi tehnologic, şi a acţiunilor raţionaliste în sistemele sociale moderne, mai degrabă, decât o schimbare ideologică legată de valorile liberale. În timp ce secularizarea pune la discuţie dogma eclesială şi dominaţia Bisericii în societate, factorii care stimulează secularizarea unei societăţi sunt legaţi de schimbările socio-economice care au apărut involuntar ca un automatism neintenţionat şi neprevizionat al unui proces de schimbare.

De aceea, secularizarea este legată în principal nu de o bătălie a toleranţei şi a liberalismului, ci ca şi un set de practici asociate cu viaţa de zi cu zi, şi în special, cu o emergentă cultură a consumismului asociată procesului de globalizare.