Victimele violenței domestice

1. Definitii

Violenta domestica poate fi definita ca o amenintare sau producere a unei rani fizice , in trecutul sau in prezentul convietuirii cu partenerul . Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari si abuzuri verbale ; distrugerea unor bunuri personale ale victimei ; izolarea ei fortata de prieteni , de restul familiei si de alte persoane ,care ar putea constititui un potential ajutor pentru victima ; amenintari la adresa unor persoane semnificative pentru victima , incluzand aici si copiii , crearea unei atmosfere de amenintari si teroare in jurul victimei ; controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale , hrana , mijloace de transport , telefon , si alte surse se protectie sau ingrijire de care ar putea beneficia.

In Declaratia Natiunilor Unite privind Violenta impotriva Femeii ( 1993 ) , violenta domestica este definita ca fiind: “ orice act de violenta bazat pe diferenta de gen si care are ca rezultat o ranire sau o suferinta fizica , sexuala sau psihologica produsa femeii , incluzand amenintari , actiuni de coercitie sau privare arbitrara de libertate , fie ca aceasta se petrece in public , fie ca se pretece in viata privata. “

De asemenea , violenta domestica este marturia incapacitatii familiei de a face fata presiunilor cotidiene. Aceasta genereaza o criza careia familia nu ii poate raspunde pastrand in continuare bunastarea mambrilor ei , ci doar sacrificand prin victimizare membrii mai vulnerabili.

2. Context si cadru normativ national si international

Violenţa domestică reprezintă o problemă universală care afectează toate ţările lumii indiferent de gradul lor de dezvoltare, manifestându-se la nivelul tuturor segmentelor societăţii. Comunitatea internaţională a recunoscut că violenţa domestică reprezintă un fenomen grav, care afectează drepturile fundamentale ale omului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate, integritate fizică şi psihică. Pentru stoparea violenţei au fost iniţiate o serie de documente internaţionale în care se recomandă statelor să ia toate măsurile ce se impun de ordin politic, administrativ şi financiar pentru a preveni şi combate fenomenul violenţei împotriva femeii, inclusiv a violenţei domestice. Documentele ONU, dar mai ales Platforma de acţiune- a celei de-a IV-a Conferinţe Mondiale a Femeilor, Beijing 1995, au prevăzut măsuri distincte pe care toate statele semnatare trebuie să le adopte în domeniul prevenirii şi combaterii împotiva femeii.

Consiliul Europei a formulat o serie de recomandări pentru guvernele statelor membre să ,,informeze opinia publică asupra caracteristicilor specifice şi dimensiunea acestui fenomen şi să adopte măsurile care au ca scop combaterea violenţei faţă de femeie, inclusiv a violenţei domestice”. Totodată, se recomandă ca statele să încurajeze înfiinţarea de agenţii, asociaţii şi fundaţii menite să contribuie la ajutorarea şi asistarea victimelor violenţei în familie.

Amploarea fenomenului de violenţă în familie în România reiese din datele statistice colectate de Agenţie în perioada 2004 – 2007:

• 2004: 8.104 cazuri de violenţă în familie şi 84 de cazuri soldate cu decesul victimei;

• 2005: 9.537 de cazuri şi 69 de decese;

• 2006: 9.372 de cazuri şi 151 decese;

• semestrul I 2007: 4.097 cazuri şi 69 de decese.

Estimăm că numărul real al cazurilor de violenţă în familie este mult mai mare datorită faptului că multe victime nu se prezintă la instituţiile competente sau nu declară problema reală cu care se confruntă. De asemenea, multe instituţii nu încadrează faptele de violenţă în familie ca atare sau nu raportează Agenţiei aceste cazuri.

Legislaţia românească se circumscrie cadrului legislativ generos inspirat şi impus de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale pe această problematică, principalul act normativ fiind Legea nr.21/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în baza căreia a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Protecţia familiei. A.N.P.F. este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, coordonând punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, măsuri reunite în cadrul unei Strategii Naţionale aprobate prin H.G. nr.686/2005.

În legislaţia românească, violenţa în familie este cuprinsă în mai multe reglementări legale, cele mai importante fiind:

- Legea nr.217/2003 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;

- Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Legea 217/22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie defineşte violenţa în familie, astfel:

„Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Art. 3. - In sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:

a) soţul;

b) ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal.

Art. 4. - De efectele prezentei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”

Legea 272/2004 defineşte violenţa asupra copilului ca fiind orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (art. 89, alin.1).

Legea 272/2004 defineşte, de asemenea, forma de neglijare a copilului, care poate apărea atunci când un copil nu beneficiază în mod adecvat de hrană, casă, haine,îngrijire medicală sau supraveghere din omisiunea voluntară a părinţilor sau a persoanelor cărora le-a fost încredinţat.

Legea prevede, de asemenea, faptul că sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor (art. 90).

2. Categori de victime ale violentei domestice

Violenta domestica poate afecta orice persoana, indiferenta de religie ,culoare sau statut social. Violenta se poate intalni atat in familiile bogate , cat si in familiile sarace , in familiile monoparentale si in cele cu ambii parinti.

Violenta poate fi exercitata asupra femeii , copiilor , barbatilor si varstnicilor.

a)Violenta aspra femeii:

In literatura de specialitate se folosesc mai multi termeni : abuz asupra femeii in familie , violenta asupra femeii in familie, violenta domestica asupra femeii.

Violenta impotriva femeilor patrude in toate domeniile: social, cultural , politic ,economic si religios.

Conceptul de abuz asupra femeii cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului-sot, fost sot, concubin, iubit sau prieten , in care sunt incluse: abuzuri fizice repetate ,agresiuni sexuale pana la viol marital , amenitari , abuzuri verbale, distrugerea bunurilor, urmarirea , alungarea din locuinta , degradarea si umilirea , izolarea de prieteni si familie , control coercitiv asupra aspectelor importante ale sigurantei vietii, cum ar fi : banii, mancarea , sexualitate , viata sociala , infatisarea, locul de munca si, in general , asupra accesului la orice forma de ajutor la care femeia ar putea recurge la nevoie.