Violența domestică

ARGUMENT

În fiecare minut, în aproape orice colţ de lume, în familie, o femeie, un copil, o soră, un frate este supus violenţelor fizice sau psihice din partea unei rude sau a unui membru al familiei. Situatia indeplineste toate cerintele pentru a fi tratata ca un denomen social.

Cu totii cunoastem ce inseamna VIOLENTA, insa nivelul de cunoastere variaza de la un individ la altul. Ea ne evoca in minte, moarte, tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare si genocid. Intr-un registru mai putin dramatic, ne gandim la «lipsa de civilizatie», insulte si injurii, inpolitete si atitudini nerespectuoase.

Cu toate ca este un fenomen atat de cunoscut, nu e usor sa ajungem la o definitie satisfacatoare si in acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea fortei si se focalizeaza asupra vatamarilor fizice. Avand in vedere variabile juridice sau socio-institutionale, altii pun accentul pe transgresarea sau violarea normelor si in special pe cele care se refera la legalitate.

Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem mai departe si ne atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta: extinderea fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa, uzajul si finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi, politicile duse pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitatea lor.

Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut,ulterior generalizarii, in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale.

Câteva noţiuni teoretice şi legislative:

Violenta în familie este definită, conform legislaţiei în vigoare, ca orice atitudine fizică sau verbală săvârşită cu intentie de către o rudă sau membru de familie, împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Definit ca un act comportamental, violenţa domestică are caracter instrumental, intenţional şi învăţat.

• Instrumental agresorul controlează victima, obţine ceea ce doreşte de la ea. Comportamentele devin funcţionale (persistă) dacă au şi rezultatul scondat. Un comportament care nu are rezultatele aşteptate pentru cel care-l aplică, tinde să nu se mai repete după o anumită perioadă de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neinterventie sau întărite, persistă şi se accentuează.

• Intenţional: se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinerea puterii, prin faptul ca e repetivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifestă violenţe similare asupra şefului la serviciu sau persoanelor străine, dacă pornim de la ideea că el nu se poate controla la furie?

• Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înascuta. Copiii învaţă prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îsi extrage valori, cunoaştere şi comportamente. 60% dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut in familii cu violenţă. Partea optimistă este ca fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invăţare. Dovadă că violenţa nu este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin agresori.

Elemente specifice care diferenţiază violenţa familiala de alte forme de agresiune:

• Accesul permanent al agresorului la victimă

• Existenţa unui ciclu al violenţei ( repetare în timp, cu o frecvenţă tot mai mare şi o gravitate tot mai crescută

• Schimbări produse in personalitatea celor implicaţi, cu scăderea eficienţei lor în indeplinirea funcţiilor sociale.

• Antrenarea întregului sistem familial

• Relaţiile emoţionale între cei doi parteneri sunt manifestate sau latente

• Caracterul privat, care face ca victima sa aibă acces redus la surse de sprijin

• Tendinţa celorlanţi de a nu interveni, toleranţa socială faţă de fenomen

• Aspecte de tortură a victimei

• Lipsa de specialişti şi servicii adecvate

• În general, victima este femeie ( 91% din cazuri) violenţa fiind înrădăcinată în inegalităţile de gen si în structurile tradiţionale de putere instituţionalizată.