Ecologismul și ecologia. mișcarea pentru eliberarea animalelor

1.Introducere

Toate ideologiile se nasc dintr-o criză.Atât ideologia ecologistă cât şi ideologia pentru eliberarea animalelor, pornesc de la un sentiment comun şi anume că lumea nu este aşa cum ar trebui să fie,încercând să justifice ori să explice trăsăturile problematice sau debusolante ale vieţii oamenlor.

Criza din care a izvorât mişcarea verde este criza mediului înconjurător,rezultată din distrugerea ecologică produsă de suprapopulare,poluarea apei,poluarea aerului,defrişarea pădurilor tropicale, “efectul de seră”, distrugerea speciilor de plante,animale fiind rezultatul inovaţiilor tehnologice.

Mişcarea pentru eliberarea animalelor a apărut în secolul al XIX-lea, în urma conştientizării de către oameni a suferinţelor animalelor,pe care oamenii le foloseau în diverse scopuri (povară,sursă de hrană,îmbrăcăminte,companie,plăceri-de exemplu luptele de cocoşi,taurii în toride,luptele de câini).

Aceste două ideologii sunt total diferite deoarece ecologia tratează aspectele problematice de mediu asupra societăţii umane,pe când mişcarea pentru eliberarea animalelor combate aspectele de cruzime efectuate de oameni asupra animalelor.

Aşadar, în continuare voi examina aceste două ideologii pentru a vedea felul în care au apărut,problemele cu care se confruntă , criticile ce li se aduc şi divergenţele care apar în cadrul acestor ideologii.

2. Ecologismul şi ecologia

A. Ecologia ca ideologie.

Au fost exprimate diferite puncte de vedere în legătură cu începuturile ecologismului. În vreme ce unii consideră că este o ideologie veche de când lumea, alţii apreciază că începuturile se află în romantismul secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea, care a fost o reacţie la industrializarea rapidă, preocupările pentru restabilirea echilibrului dintre societate şi natură dobândind caracter ştiinţific prin opera lui E. Haeckel, cel ce a utilizat pentru prima oară termenul “ecologie”.

De remarcat că ecologismul e singura ideologie a cărei denumire provine din cea a unei ştiinţe.

Majoritatea analiştilor consideră că ecologismul este un produs al secolului XX: începând cu anii ’60 –’70 au fost puse sub semnul întrebării efectele creşterii industriale, a fost semnalat faptul că nu este posibilă creşterea infinită într-un sistem finit sub raportul resurselor, pentru ca, la sfârşitul anilor ’80 să se intensifice semnalele de alarmă în legătură cu probleme precum dispariţia stratului de ozon sau încălzirea globală. Ecologismul ca ideologie s-a cristalizat începând cu anii ’70, mai întâi în legătură cu activitatea unor grupuri de interes constituite în scopul protecţiei mediului, a unor specii, sau a protestului împotriva testelor nucleare. Tot în anii ’70 au început să apară primele partide ecologiste.

Deşi multe dintre ideile acesteia sunt destul de vechi,această ideologie este atât de nouă încât nu are un nume general acceptat.Mulţi din interiorul acestei mişcări numesc problemele lor „politica verde” şi pe ei înşişi „verzi”.

O ideologie de mediu sau verde îndeplineşte patru funcţii ale unei ideologii:

a. Functia explicativă: oferă o explicaţie despre cum s-a produs criza de mediu. Criza a sporit din cauza neglijenţei umane pe care unii „verzi” o numesc „antropocentrism” iar alţii „umanism”.

b. Functia evaluativă: noua ideologie a verzilor furnizează un standard pentru aprecierea si evaluarea acţiunilor,practicilor şi politicilor. Aceasta laudă acţiunile care tind să conserve şi să protejeze mediul natural.

c. Functia orientativă: această ideologie îşi orientează aderenţii,oferindu-le un sentiment al identităţii. Ecologiştii se consideră membrii unei specii a cărei sănatate şi existenţă sunt profund dependente de alte specii şi de conditiile care le hrănesc şi le menţin pe acestea în viaţă.

d. Functia programativă: ideologia lor dă verzilor un program de acţiune politică şi socială.Ei îşi asumă o responsabilitate pentru promovarea practicilor sau politicilor care protejează mediul natural şi pentru educarea şi iluminarea oamenilor care sunt nepăsători faţă de sănătatea altor specii şi sănătatea mediului natural în ansamblu.

Criza din care a izvorât mişcarea verde este criza mediului înconjurător. De fapt aceasta nu este o singură criză,ci o serie de crize care rezultă din distrugerea ecologică şi de mediu, produsă de către suprapopulare,cum ar fi poluarea aerului şi a apei,defrişarea pădurilor tropicale,dispariţia rapidă a unor specii întregi de animale şi plante,distrugerea pădurilor şi a lacurilor de către ploaia acidă şi alte situaţii de degradare a mediului.

Toate aceste crize sunt rezultatul acţiunilor şi practicilor umane din ultimele două secole.Multe dintre ele sunt produsele inovaţiilor tehnologice(de exemplu motorul cu combustie internă). După mulţi ecologişti cauzele acestor crize sunt mai degrabă ideologice decât tehnologice. Ele sunt născute din idei şi plasează fiinţele umane dincolo de natură.